Doug & Polly Motocamp; Spre Veliko Tarnovo

Am inceput ieseala asta cu stangul: vineri seara mi s-a stricat jumatate de semnalizare, sambata dimineata nu m-am trezit iar la ferry-ul din Turnu Magurele am ajuns, din cauza mea, fix cand se departa de la tarm… “Cine naiba suna in toiul noptii si ce dracu` vrea?” imi spun, bajbaind dupa telefon. Era Laur si nu era deloc noapte, ci zi; tovarasii de drum erau adunati la locul stabilit pentru plecare si eu eram inca in pat! Le spun celorlalti (Adrian, Gabi, Gigi si Laur) sa plece, ca-i ajung din urma; Laur totusi ma asteapta ca sa nu fiu singur pe drum, iar pe ceilalti motociclisti ii ajungem din urma de-abia la Alexandria.

La bacul din Turnu Magurele ajungem pe la 10, bacul tocmai pleca… Mai zabovim la o cafea si-un suc in speranta ca apar macar doua-trei TIR-uri, pentru a traversa Dunarea… nici tipenie. Eram singurii ce voiam sa traversam pe-aici si bacul nu traverseaza doar pentru 5 motociclete. Asa ca baietii de la Politia de Frontiera ne indruma cu parere de rau catre Bechet. Cum scopul iesirii e plimbarea, nimeni nu-i dezamagit ca va trebui sa ocolim ceva mai mult ( in total am parcurs 600 de km ). La ferry-ul Bechet-Oryahovo, la doar 70 km distanta, ce sa vezi: o mare de camioane, sute, asteptau traversarea catre Bulgaria. Desi ferry-ul de la Turnu Magurele e cel mai modern din tara, tot pe la Bechet prefera sa traverseze Dunarea majoritatea transportatorilor. De ce? Poate pentru ca pana sa ajungi la maretzul si europeanul ferry-boat de la Turnu ai de parcurs ceva kilometri de drumuri cu piatra cubica, pavate probabil inainte de WW2? Ajunsi la Bechet, Gigi decarteaza 50 de roni unui politzai de frontiera oltean, afurisit si umflat, care-l arde ca n-avea ITP-ul; dar de noi astia cu lamaie nu zice nimeni nimic. Bucurie deplina pe bac: in sfarsit, spre Bulgaria! Insa cand noi traversam Dunarea, Lucian (mai intelept, a traversat podul de la Ruse) tocmai vizita cetatea Veliko… deci nici vorba sa mai facem jonctiunea planuita…

Ofiterul de frontiera bulgar ne informeaza vesel ca la Pleven e “stabor” de motociclisti si ne ureaza drum bun, sugerandu-ne sa dam o raita. Ni se pare un sfat bun si pe masura ce ne-apropiem de Pleven intalnim intr-adevar din ce in ce mai multi motociclisti si ne salutam voiosi dar nu nimerim “staborul”; drumul nu are un asfalt exceptional, pe alocuri e chiar varza dar peisajul e placut, nu e aglomerat iar soferii bulgari par mai disciplinati ca ai nostri. Oprim sa ne tragem sufletul intr-o parcare si auzim scancete de caine; eliberam doi catei frumosi din sacul in care erau legati si lasati in soare.

Aveau ochi, saracutii si erau morti de sete. Le dam apa, le lasam si pentru mai tarziu, plus o gustare. Lasam cateii miscand bucurosi din codite, la umbra. Apoi, furati de peisaj (in fata se profilau Balcanii) gresim drumul. Oprim insa o masina, iar Adrian sporovaie in bulgareste cu soferul si afla de la acesta incotro s-o luam spre Veliko Tarnovo.

S-a facut tarziu si hotaram sa inoptam la Idilevo, la Doug & Poly MotoCamp :

panorama motocamp idilevo(fotografie de Mihai Preda, preluata de-aici )

Doug Wothke este de loc din Alabama si strabate intreaga lume pe motocicleta, de ani buni. La Idilevo a infiintat un moto-camping impreuna cu Polly (Polina – pe numele sau bulgaresc; fireste ca si ea e motociclista) amenajat intr-o gospodarie bulgareasca traditionala, autentica, impecabil conservata. Aici este o „baza de operatiuni” pentru motociclisti: te poti distra, iti poti repara motocicleta ori doar sa te odihnesti.Tot aici sunt organizate intalniri intre calatorii motorizati ai lumii: oamenii povestesc din drumurile lor, proiecteaza fotografii ori isi impartasesc „ponturi” bine de stiut la drum.

In fostul hambar al gospodariei e amenajat un excelent loc de socializare iar sub el sunt adapostite o sumedenie de motociclete. Bem bere dupa bere, Doug ne povesteste din calatoriile lui si ne arata fotografii. Calatoriile lui si pozele sunt magnifice! Locul este extraordinar si oamenii foarte calzi. Doug e un tip foarte deschis iar cat sporovaim, Poly ne gateste. A facut ardei umpluti, absolut deliciosi si un fel de tzatziki dar mai gustos…

Doug ma intreaba ce gen de calatori suntem: short range, midlle range, or long distance? Ii raspund: week-end range …🙂 La motocamp-ul lui Doug dar si in general oriunde atunci cand motociclistii se aduna la un loc, ori numai cand se intersectaza pe sosea, nu conteaza care ce motocicleta are, cat de performata este ori cat de departe merge cu ea; ne uneste o pasiune comuna si asta ne face egali si prieteni.

Ne finisam cu matrafoxul adus de Gabi si adormim in asternuturile impecabile, toate cu sigla Harley-Davidson. Dimineata, Polly ne ofera cafeaua fierbinte si micul dejun iar Doug ne prezinta colectia lui de motociclete – are fel de fel de motociclete: cu o parte din ele, ceva IJ-uri cu atas (vreo 10!) planuieste sa organizeze ture pe dealurile din jur si un soi de moto-paintball… Ne ajuta sa ne ungem lanturile, sporovaim de ale noastre si se duce pentru mine dupa tigari, cu motorul, undeva in sat si imi face rost de la un prieten, pentru ca magazinele sunt inchise. Nu aveam de unde cumpara tigari asa ca pachetul pe care mi l-a adus este foarte valoros, dar infinit mai valoros e gestul lui Doug.

Cu greu izbutim sa ne dezlipim de acest loc superb si de oamenii acestia minunati. (Idilevo 5422 obsht. Sevlievo, Bulgaria Tel.: +359888840255 – Poly +359884685266 – Doug) Plecam spre Veliko, nu inainte de a-l ruga pe Doug „sa dea pedala” motocicletei din 1968 ce l-a purtat in sa oarece drum prin lume…

Panorama orasului Veliko Tarnovo se deruleaza in fata noastra. Dam o raita scurta perpedes si poposim la o carciuma traditionala pret de o gustare apoi, pana sa ma dezmeticesc, suntem deja pe drumul spre casa, nici macar cetatea n-am vizitat-o. Inexplicabil dar nu insist: tovarasii mei de drum trebuie sa ajunga acasa devreme. Veliko Tarnovo este un oras boem. Merita o vizita consistenta, ca atare promit sa revin.

Traversam granita dar… parca nu-mi vine sa ma-ntorc acasa de pe-acum. Asa ca ma intorc la Ruse cu  Laur, vizitam centrul vechi din Ruse (e muuult mai tare decat centrul Bucurestiului) si savuram mancarea traditionala bulgareasca (excelenta si intr-un pret rezonabil) la restaurantul Ciflika (Русе 7000, ул. Отец Паисий 2, телефон: тел. 082828222). Back home. La fix cat sa nu ne ploua.

Mai sus este o motocicleta bulgareasca, marca Balkan, din „colectia” lui Doug. Fotografiile si filmul cu Doug sunt facute de Adrian si Laur.

Vezi aici cum Doug a traversat America cu o motocicleta din 1929

8 thoughts on “Doug & Polly Motocamp; Spre Veliko Tarnovo

  1. o sa-i spun lui Krasi aprecierea ta. (Krasi find sotul vara-mi. e din Sofia.) el imi zicea asta despre drumuri. Lui i se par ale noastre mai bune.

  2. da… drumurile din Bulgaria nu sunt bune aproape deloc. Doar bulgarilor le plac drumurile lor, asta pentru ca au invatat sa se strecoare printre gropi. =))

    Veliko… hm…

    1. sunt 5 motive pentru care drumurile in bulgaria mie imi plac mai mult decat cele romanesti; este opinia pe care mi-am format-o dupa nenumarate calatorii la ei.

      iata de ce cred asta: gropile lor sunt mai rare si zonele cu gropi sunt semnalizate; curbele lor sunt mai largi si cu vizibilitate mai buna; majoritatea satelor nu sunt la drum; circulatia e mai aerisita; soferii-s mai civilizati…

    1. Doug are o colectie de motorete vechi, majoritatea sunt functionale, o multime de IJ-uri cu atas… E un mare iubitor al „fiarelor vechi”. Dealtfel, unele din calatoriile sale in lume le-a facut calare pe motociclete de epoca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s