Banatul Montan și împrejurimile

Mia de kilometri îmi strânge stomacul. Nu distanța, cât drumul aglomerat de primate mă tulbură… Aleg un circuit cu drumuri pe cât posibil lăturalnice, pentru liniște si peisaj. Prefer un drum cu ceva hârtoape, frumos si liber unui asfalt bun, dar cu animale la volan. Gustasem deja circulația rutieră oltenească, însă când traversai Craiova senzația a depășit orice imaginație: părea mai degrabă că-s la Calcutta, așa de maroniu își conduc băștinasii audiurili și beemveur`li.

Totuși, călătoresc prin ținuturile unor oameni pioși…

WP_20140813_011

Opresc sa beau un suc. O terasa sateasca, in Gorj. Apare un nene, care cum ma vede, tranteste bicicleta de gard si striga: “Sa traiasca motociclistiiii !” In secunda doi isi trage un scaun langa mine si imi vorbeste fara oprire; e fost miner, e biker, dar cică doamna dumisale i-a stricat scuterul chinezesc, ca avea deja bagaj si a mai luat si o vecina grasa, pasager, la “ia-ma, nene”. Zice că soția i-a rupt cadrul in două. De atunci, are numai bicicletă…

In zare, termocentrala din Turceni fumega si da cerului un aer nițel portocaliu.

WP_20140812_008

Dupa o noapte odihnitoare, plec voios mai departe. Necuratul m-a pus sa aleg un drum local pana la Motru: m-am strecurat cu greu printre sutele de basculante grele care carau carbune ca furnicile, rascolind praful mai dihai ca o divizie de tancuri. Asa ca din Motru am cotit-o spre Turnu Severin, tanjind la drumul european de pe malul Dunarii…

Surpriza: drum in lucru. semafoare, cozi interminabile, pietris pe viaductele fara parapeti si cu asfaltul valuri… iar creierul inginerului comunist loveste din nou: frumoasele stanci de pe mal tocmai sunt acoperite cu beton, arata acum ca niste butaforii de carton mucegait. M-a scarbit atata civilizatie si de la Herculane mă abat la stanga, prin Banatul Montan.

Firește că admir Cascada Bigăr:WP_20140919_065

Iar la Herculane te bușește plânsul. E totul o ruină! Dar tronsonul de drum Iablanita-Anina-Resita este absolut demential: peisajele par decupate din albumul ăla tare, tipărit pe bani de la Partid, “Eterna si Fascinanta Romanie”; iar timpul e incremenit.

WP_20140917_024

Trec pe langa un car cu boi plin cu iarba proaspat cosita si tractorase de anii `60 ce par de jucarie. Soseaua, impecabila si goala, serpuieste prin canioane tulburatoare iar putinele sate au un farmec special.

WP_20140919_007

Anina si Resita pastreaza superbe cladiri industriale austro-ungare intr-un decor fantastic. Firește că la Reșița sunt și multe locomotive cu abur, de asemenea expuse în batjocură într-un parc de la intrarea în oraș.

Nerestaurate, nepuse in valoare. Ruginite, cu geamurile sparte, murdare si triste …

WP_20140919_010

Nu chiar oricine a fabricat locomotive cu abur. Noi am fost printre aceia puțini, dar ne batem joc (și) de această istorie industrială, glorioasă cândva.

Găzduiesc la Secu. Statiunea Secu… 🙂 Am dat o raita si la Valiug – nici sunet de manea, la pensiunile din Valiug se asculta rock si o Peroni mare e 4 lei.

Spre casa, opresc la Sarmisegetusa. ( cetate+parcare+balci). O tanti imi vinde-n scarba un redbull. O alta, cu parul său rosu înfoiat din ghereta de bilete, mai ca nu ma scuipa. Renunt sa vizitez cetatea antica (in fapt, mormane de pietre prin iarba necosita).

Drumul Resita-Caransebes-Hateg-Petrosani trece prin Santamarie-Orlea, domeniul Candestilor (Kendeffy).

Cica si Jules Verne a fost pe-aici… Castelul nobiliar a fost vopsit cu un roz bolnav si actualmente este o spelunca –hotel de 1 (una) stea. Biserica gotica de secol 13 se tine bine, desi nerestaurata.

Din Petrosani am razbit la Ramnicu-Valcea peste munte, prin Voineasa; nu e in regula portiunea aia (Petrosani-Voineasa-Brezoi); prima treime (cea dinspre Petrosani) este realmente bombardata, drumul e plin cu piatra din infrastructura drumului, rascolita de camioane si gropi mari sunt una langa alta; urmatoarea treime frizeaza perfectiunea (asfaltul e zilele-astea turnat si curbele sunt excelent proiectate) iar ultima treime este cam de nota 8… dar peisajul este dumnezeiesc, atmosfera e senzationala…

In aerul tare de munte si-n linistea perfecta intalnesc colibele culegatorilor de ciuperci&fragi: celofane, carton si bucati de tabla injghebate ca la o tabara de refugiati. Culegatorii ies la marginea drumului si saluta voios trecerea mea si fireste, le raspund: flutur mana stanga si le zambesc. Dar nu opresc, cerul e negru si mainile-mi sunt sloi.

De la Ramnicu-Valcea pana la Bucuresti, din nou in civilizatie: aglomeratie, nervi, bolizi si spume.

Poate vrei să vezi cum a fost în Cheile Bicazului

3 gânduri despre „Banatul Montan și împrejurimile

  1. imi place stilul tau narativ.. chiar daca am parcurs drumurile de mai sus.. povestite de tine par mai frumoase.. imi pare ca au am ratat ceva 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.