Banatul Montan. Via Turceni, Hateg, Petrosani

Privesc harta traseului si mia de km imi strange stomacul. Nu distanta, cat drumul aglomerat de primate ma tulbura. Aleg un circuit cu drumuri pe cat posibil laturalnice, pentru liniste si peisaj. Prefer un drum cu hartoape, frumos si liber unui asfalt bun, cu maimute la volan. Gustasem deja circulatia olteneasca, insa traversarea orasului Craiova a depasit orice imaginatie: zici ca eram la Calcutta, asa de maroniu conduc bastinasii audiurili si beemveur`li. Opresc sa beau un suc. O terasa sateasca, in Gorj. Apare un nene, care cum ma vede, tranteste bicicleta de gard si striga: “Sa traiasca motociclistiiii !” In secunda doi isi trage un scaun langa mine si imi vorbeste fara oprire; e indignat de nemernicia aluia de-a intrat la Caransebes peste copii si motociclisti si lume, a vazut la televizor; e fost miner, e biker, dar sotia i-a rupt scuterul chinezesc, ca avea deja bagaj si a mai luat si o vecina grasa, pasager, la “ia-ma, nene”. I-a rupt cadrul in doua. In zare, termocentrala din Turceni fumega si da cerului un aer de Apocalipsa.


Dupa o noapte odihnitoare la hotelul termocentralei din Turceni plec voios mai departe. Necuratul m-a pus sa aleg un drum local pana la Motru: m-am strecurat cu greu printre sutele de basculante grele care carau carbune ca furnicile, rascolind praful mai dihai ca o divizie de tancuri. Asa ca din Motru am cotit-o spre Turnu Severin, tanjind la drumul european de pe malul Dunarii…

Surpriza: drum in lucru. semafoare, cozi interminabile, pietris pe viaductele fara parapeti si cu asfaltul valuri… iar creierul de inginer comunist loveste din nou: frumoasele stanci de pe mal tocmai sunt acoperite cu beton, arata acum ca niste butaforii de carton mucegait. M-a scarbit atata civilizatie si de la Herculane m-am abatut la stanga, prin Banatul Montan.

Tronsonul Iablanita-Anina-Resita este absolut demential: peisajele par decupate din “Eterna si Fascinanta Romanie” iar timpul e incremenit.

Trec pe langa un car cu boi plin cu iarba proaspat cosita si tractorase de anii `60 ce par de jucarie. Soseaua, impecabila si goala, serpuieste prin canioane tulburatoare iar putinele sate au un farmec special. Anina si Resita pastreaza superbe cladiri industriale austro-ungare intr-un decor fantastic.

Nerestaurate, nepuse in valoare. Ruginite, cu geamurile sparte, murdare si triste …

Am fost gazduit la Secu. Statiunea Secu… Am dat o raita si la Valiug – nici sunet de manea, la pensiunile din Valiug se-asculta rock si un peroni mare e 4 lei.

Spre casa, opresc la Sarmisegetusa. ( cetate+parcare+balci). O tanti imi da-n scarba un redbull, alta cu par rosu din ghereta de bilete mai ca nu ma scuipa. Renunt sa vizitez cetatea antica (in fapt, mormane de pietre prin iarba necosita) si urinez la veceurile cetatii. Drumul Resita-Caransebes-Hateg-Petrosani trece prin Santamarie-Orlea, domeniul Candestilor (Kendeffy).

Cica si Jules Verne a fost pe-aici… Castelul nobiliar a fost vopsit cu un roz bolnav si actualmente este o spelunca –hotel de 1 (una) stea. Biserica gotica de secol 13 se tine bine, desi nerestaurata.

Din Petrosani am razbit la Ramnicu-Valcea peste munte, prin Voineasa; nu e in regula portiunea aia (Petrosani-Voineasa-Brezoi); prima treime(dinspre Petrosani) este realmente bombardata, drumul e plin cu piatra din infrastructura drumului, rascolita de camioane si gropi mari sunt una langa alta; urmatoarea treime frizeaza perfectiunea (asfaltul e zilele-astea turnat si curbele sunt excelent proiectate) iar ultima treime este cam de nota 8… dar peisajul este dumnezeiesc, atmosfera e senzationala… in aerul tare de munte si-n linistea perfecta intalnesc colibele culegatorilor de ciuperci&fragi: celofane, carton si bucati de tabla injghebate ca la o tabara de refugiati africani. Culegatorii ies la marginea drumului si saluta cu totii trecerea mea si fireste, le raspund: flutur mana stanga si le zambesc. Dar nu opresc, cerul e negru si mainile-mi sunt sloi.

De la Ramnicu-Valcea pana la Bucuresti, din nou in civilizatie: aglomeratie, nervi, bolizi si spume.

Poate vrei sa vezi si calatoria prin Cheile Bicazului

3 thoughts on “Banatul Montan. Via Turceni, Hateg, Petrosani

  1. imi place stilul tau narativ.. chiar daca am parcurs drumurile de mai sus.. povestite de tine par mai frumoase.. imi pare ca au am ratat ceva🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s