La Comana

Această mănăstire este aşezată ca într-o insulă, fiind înconjurată de lacuri şi de bălţi, de ape şi de mocirlă de nepătruns. Şi nu este nici un drum care să ducă spre ea, noi înşine trecând prin ele cu corăbiile. Ei spun că, dacă împăratul (adică sultanul) ar veni să poarte război împotriva ei cu întreaga lui armată, n-ar fi în stare să o biruie – lucru ce pare adevărat, căci poziţia este foarte puternică şi bine întărită, între locuri care nu îngheaţă niciodată, chiar în  iarna cea mai aspră…” spune Paul de Alep despre manastirea Comana, vizitata pe la 1650.  Desenul de mai sus reprezinta Manastirea Comana in vremurile ei de glorie – o reconstituire de Radu Oltean.

Am fost cu totul 9 motoristi la manastirea Comana din care 3 „dezertori” – intrucat aveau treburi si nu se puteau lungi, au vizitat doar manastirea. Traseul mai lung (cu ocol prin Oltenita): e aici. In afara de Comana (monument, manastire, rezervatie) in traseul lung ar intra si: ruina de la Gostinari, palatul de la Heresti, apoi mers blana pana la Oltenita si intoarcere la Bucuresti prin Frumusani si Popesti-Leordeni. Astfel, drumul are 165 km.


Pana la urma, de la Comana am mers direct la Oltenita, desi cochetam cu ideea de Rousse -dupa ce-am razbit la drumul mare, disperati de foame si de drumurile comunale aflate intr-o stare jalnica. Drumurile de prin satele din jur sunt bune doar pentru enduristi, iar de mancare trebuie sa-ti iei de-acasa… Cristi a insistat pentru Oltenita si bine a facut, a mai tras de noi, asa ca am mers ceva mai alert decat initial ne propusesem, totusi nu s-a depasit 110 km/h. Am renuntat insa la celelalte obiective datorita drumurilor groaznice dintre sate -s-a mers cu maxim 30 la ora uneori… La Comana era liniste si pace, nicidecum manelisti asa cum toti credeam. Te poti reculege. E de mers si la un picnic clasic, linistit, dar nu-i loc de baie (balta din spate e frumoasa dar cu mult stufaris).

Ajunsi la Oltenita pe un drum liber si bun, consumam sucuri la asa numitul port turistic: acesta este un simplu cheu plutitor de acostare, din tabla, compus dintr-o terasa, un bar si un magazin cu suveniruri de tip „Cantarea Romaniei”. Nu au nimic de mancare, nici macar chipsuri si nici tigari. Pitzipoanca de la barul portului ne zice din prima: „da` sa aveti banii ficsi, ca n-am sa va dau rest”. Terasa Portului Turistic Oltenita are umbra de la o prelata spalacita, ca de camion. La mesele de tabla sudata grosolan isi beau berile cativa marinari rusi si niste macaragii in maieu.


Cristi nu a contenit in a ne oferi diverse pilde referitoare la atitudinea in mers, atacarea curbelor, franari… Mitza: „Drumul a fost minunat, inclusiv portiunea dintre sate a avut farmecul ei…nu pt chopperasul meu, dar pt mine da. Padurea de la Comana e o minune, iar soseaua e fantastica, nici urma de masina sau de groapa…” Cristi: „participantii s-au simtit ok, au invatat cate ceva, au transpirat de i-a luat dracii, poate putina febra musculara – k3-u cu jante aurii :rolleyes:.” Ilustratii: Radu, George si Narcis.

.

Ce mai poti vedea langa Comana ? Click aici !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s