Vulcanii Noroiosi

De necrezut ce sclipire limpede a soarelui, astăzi, după o săptamână maronie.

Izbutesc iarăși să `ntârzii – o procesiune pe la biserica Sf. Spiridon, cu muuuuuulți popi în ținuta cea mai gold, aia de mare gală, mă încetinește grozav. Arde pielea pe tovarășii de drum și pleacă fără mine; dar i-ajung din urmă, la PECO. Eu sunt turbat după o cafea, înainte de orice; așa că ne mai hlizim prin benzinărie, preț de câteva sucuri si cafele tari. Când ne hotărâm să plecăm s-a făcut cald de-a binelea. Suntem 8, cu 5 mobre și-o mașină, în care călătoresc ăi mai friguroși motocicliști …

Drumul este foarte bun iar la apropierea de vulcani peisajul devine spectaculos, culorile se schimbă și vegetația este ireală: tufe stranii, stuf și ierburi ciudate năpădesc locurile.

Relieful din preajma vulcanilor pare de pe un alt tărâm –chestie care nu ne împiedică sa explorăm împrejurimile cu multă veselie. Dar ce sunt acești vulcani, de fapt?

„Vulcanii Noroioși sunt punctele de ieșire la suprafață a gazelor naturale de-a lungul liniilor de dislocație a faliilor. In ascensiunea lor, gazele antrenează  apa din pânza freatică si noroiul din străfundurile pământului. Noroiul se acumulează la suprafață, formând mici conuri (pâna la 3-4 metri înălțime) sau se scurge în râuri lente.”  – amănunte interesante despre acesti vulcani & more, aici: vulcanii noroiosi de la pâclele mari si mici.

După o plimbare minuțioasa în acest spațiu uimitor, ne oprim la singura pensiune din zonă, vopsită într-un verde (de asemenea ireal de) strident… Oribilă și cu o arhitectură de grajd, pensiunea din preajma vulcanilor are mancare rezonabila; chiar și prietenii vegetarieni reușesc să găsească oarece de-ale gurii.

Sărăcăcios meniul, dar prietenos cu bugetul. Plecăm fără a gusta vestiții cârnați de Pleșcoi, celebritatea culinară locală (cică n-aveau grătarul pornit și au părut a fi luați pe nepregătite de dorința noastră – de parcă le ceream fructe de mare)…

Pe la jumătatea drumului de întoarcere se petrece o sesiune de testare a chopperelor prin benzinărie, la solicitarea ființelor viteziste interesate de aceste dihănii mai mult sclipicioase decât eficiente (decât motociclete, deh) și-apoi cam tremuram de frig până acasă – cu lăsarea serii s-a lăsat și frigu`n oase.

Dar tot nu a fost de-ajuns. Așa că, după lăsarea motoretelor acasă, ne reunirăm la bere, unde atmosfera de veselie ce ne-a posedat pe toți a iscat o nouă plecare, a doua zi, la Giurgiu. La un pește…

Poate ai chef de scoicile de la Dalboka

7 thoughts on “Vulcanii Noroiosi

  1. De cand am zis ca o sa ajung si eu acolo cumva, o excursie ceva, inca n-am apucat dar sper in curand sa vizitez locul asta. Am si eu un var care este obsedat de munti si cum prinde ocazia pleaca acolo, o data a plecat cu 2 zile inainte de licenta :)). E foarte tare ca in toate calatoriile se intampla cate ceva care merita povestit😀, mult succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s