Cheile Bicazului

Cheile Bicazului sunt dracoase. Sumbre, taioase, intunecoase si stramte.

Am calatorit patru zile pret de 850 de kilometri, pe un traseu dificil de abordat cu motocicleta: trei tronsoane cu multe viraje stranse (Cheile Bicazului, Siriu si Cheia) dar mai ales aglomeratie si muuuuulta marlanie pe sosea, drumuri peticite (Cheile Bicazului) sau complet distruse (catre Colti si apoi catre Nehoiu), drumuri in lucru cu multe semafoare (de la Sfantu Gheorghe la Gheorghieni).

Spectacolul Cheilor Bicazului a meritat osteneala.

Insa pana am ajuns acolo am hotarat sa vizitam Muzeul Chihlimbarului si imprejurimile sale, la Colti – o destinatie tare interesanta, sugerata de catre prietenul  „Fosile” .

 Un drum de numai 10 kilometri din DN10 pana pe taramul ambrei s-a transformat intr-un cosmar, drumul este pur si simplu distrus iar la muzeu (compus din 3 camere saracacioase cu 6 vitrine ceausiste si 9 fotografii) mi s-au cerut 20 de lei pentru permisiunea de a fotografia… M-am aratat nedumerit, fireste ca inteleg ideea dar nu intr-un asemenea loc, dupa un asa drum impracticabil si greu de parcurs chiar si cu motocicleta… Mi se raspunde, sec si cu ranjet: „ehe, ieri a fost plin de autocare”. Cu multa greutate razbim inapoi in DN10, negri de praf. La Intorsura Buzaului cinam pe o banca, intr-o intersectie: sunca presata si branza topita.

Innoptam aproape de Brasov, la pensiunea Mariana – stapana pensiunii ne priveste cam bizar;  plini de praful de la Colti nu-i inspiram prea multa consideratie dar ii trece repede si ne imprietenim la o tzuica cu sotul dansei.  Intr-a doua zi vizitam  Cetatea Prejmer .

Ascultam rapusi de placere orga bisericii din Prejmer si apoi calatorim prin Tinutul Secuiesc, intr-o aglomeratie infernala. La „Csíki Határ Fogadó” au un gulas de exceptie  si dupa ce ne ghiftuim infruntam altfel DN13, intesat de semafoare si utilaje ce asfalteaza drumul. In Miercurea Ciuc norii de plumb ne tin pe loc, plecam pe o ploaie usoara spre Gheorghieni dar ploaia se inteteste si asteptam sa se domoleasca la o carciuma sateasca. Au tonomat si ascultam ceva ceardasuri, sub flamura Ungariei ce flutura-n ploaie.

Pe masura ce ne apropiem de Gheorghieni locurile sunt din ce in ce mai frumoase. Iar in centrul orasului zaresc cladiri impresionante, dar vremea amenintatoare ma goneste mai departe, spre Cheile Bicazului, pe un drum peticit.  Nu ne mai oprim pana la Lacul Rosu. Ramanem aici peste noapte, intr-o casuta de lemn confortabila, inconjurata de o multime de plante atent ingrijite de gazdele noastre ce ne indeplinesc toate mofturile.

Cainele gazdelor este un ciobanesc unguresc Kuvasz , iubitor de flori si el, precum se vede… Pornim iarasi la drum, in cea de-a treia zi de calatorie si Cheile Bicazului ne taie respiratia.

Este amuzanta obsesia pentru inscriptiile bilingve; sau ungurii chiar sunt derutati de cuvantul PLASTIC …🙂 Calatorim rapid prin Moldova si oprim de-abia la Onesti, drumurile sunt bune si mergem intins. Langa Oituz ne atrag multe luminite palpaitoare, in curtea unei pensiuni. Aici innoptam, iar in cea de-a patra zi, spre pranz, o luam spre casa. Coboram pe DN1A, Mecca motociclistilor bucuresteni. Si iertati-mi slabiciunea, nu ma pot abtine si fotografiez apusul soarelui.

Vezi aici amanunte si mai multe fotografii cu Cheile Bicazului

 Poate ti-e chef de mare… si de Balcic

24 thoughts on “Cheile Bicazului

  1. Traseul acesta prin secuime apoi Cheile Bicazului care sunt monumentale si mai apoi Siriu-Negoiasu , este unul din cele mai frumoase din tara si desigur din lume .
    Am fost de câteva ori si ași mai merge oricând .

    Poate la fel de placut imi este si traseul Rm Valcea -Tismana-Baia de Arama – Godeanu -Valea Cernei -Herculane .

    1. Aveti gusturi bune, domnul Nicon!
      Traseul Rm Valcea -Tismana-Baia de Arama – Godeanu -Valea Cernei -Herculane l-as face si eu, suna bine si daca voi fi sanatos, in sezonul 2012. Multumesc pentru sugestie!

      Toate cele frumoase si ASFALT USCAT!

  2. Salut, poti sa imi spui mai exact in ce loc ai cedat slabiciunii si ai pozat apusul acela? Cunosc destul de bine DN1A dar nu imi dau seama de unde e privelistea aia larga spre vest…

    1. Nu este pe DN1A fotografia, ci in drumul de intoarcere si pana sa ne inscriem pe DN1A, undeva in portiunea Targul Secuiesc – Lunca Calnicului, pe DN 11. Locatia exacta nu mi-o mai amintesc, cred totusi ca a fost pe la Moacsa? Sau pe la Ozun? In tot cazul, apusul a fost executat pe DN11, pana la intrarea in DN1A.

  3. O zona superba acolo, n-am mai fost de vreo 6-7 ani cred pe Cheile Bicazului, dar privelistea fabuloasa cu stancile atarnand peste sosea nu se schimba sigur. Cum mai este soseaua? ca mi-ar placea sa revad zona.

    1. Stancile atarna la locul lor, iar soseaua mi s-a parut deplorabila insa oamenii locului mi-au spus ca-i buna fata de alte dati. Drumul Brasov-Miercurea Ciuc-Gheorghieni e in curs de asfaltare, se lucreaza la poduri si sunt multe semafoare. E greu de mers astfel. De la Gheorghieni pana in Neamt gropile sunt astupate cu plombe, insa petic langa petic. Te zdruncina rau. Iar in Moldova drumul e bun. Sa ai bafta!

    1. Zona e superba intr-adevar, insa despre tara minunata locuita de tembeli… sa stii ca am intalnit oameni tare draguti, Theodor, in calatoria asta. Bine, majoritatea lor erau unguri…🙂 si un roman trait in Italia.

  4. Frumos traseu!
    Pacat ca nu ati avut noroc cu chihlimbarul,dar daca ati fi avut chef sa mai mergeti un pic -cu masina nu se poate- ati fi gasit chilii preistorice cu desene rupestre,pietre (pietroaie) inscriptionate si multe alte.
    Poate cu alta ocazie.Si eu mai sper sa ajung in zona si mai vreau sa mai vad Vulcanii.
    In Cheile Bicazului nu se poate stationa pentru fotografii macar?

    1. Stiam de chilii si de locurile de care spui, dar ni s-a cam taiat pofta, dupa fazele de la muzeu…

      Aveau expus un chihlimbar spectaculos, neslefuit, vreo 20-25 de cm in diametru, te-ar fi interesat fotografia lui; mai aveau chestii frumoase dar prezentate prafuit; mai aveau si o colectie de pietre si flori de mina; interesante, chiar intr-o vitrina anosta; saraca tanti care a venit de-acasa sa ne descuie si sa fie ghid ne-a spus un text din lemn, invatat pe de rost…

      Cu un pic de har si un drum civilizat, multe s-ar putea face si comunitatea ar prospera cinstit, in loc sa caute sa jupoaie putinii ce razbat cu greu. Muzeul chihlimbarului e un exemplu de cum iti bati joc de locuri frumoase si de lucruri interesante ce le ai de oferit…

      In Cheile Bicazului se poate stationa, sunt cateva locuri mai largi, ocupate insa pe trei sferturi cu tarabe din alea de lemn unde se vand suveniruri – aceleasi suveniruri de balci ce le gasesti in tot locul. Noi am oprit intr-un loc mai larg putin, dar neamenajat pentru stationare, unde nu erau tarabe. Apoi nu am mai oprit, din cauza de tarabe. Numai tarabe, si pe stanga si pe dreapta. Tarabe.

      1. Eu am intrerupt-o pe tanti aia,cu alte intrebari,dar dupa ce am terminat de intrebat si-a continuat lectia de parca nici n-as fi fost acolo,iar cea care intr-adevar putea sa spuna ceva,era ocupata cu turistii doritori de suveniruri din chihlimbar.
        Mare pacat.
        In ce priveste „turismul tarabagesc”,chiar ca e o timpenie.Inteleg de ce nu ati oprit.Pe de alta parte,datorita lor,a tarabagiilor turistii adevarati nu se pot bucura de cele ce au venit sa vada si nu-i sigur ca vor mai veni.

      2. Exact asa a fost, cu intrebarile si discursul lu` tanti si in cazul nostru, doar ca dupa doua intrebari eu m-am resemnat si am ascultat cuminte, nu doream decat sa se termine mai repede, dracului, placa. N-are nici o vina, saracutza. Atata poate ea, ca altfel a fost binevoitoare. A chemat-o postaritza si a venit deindata. Cum a descuiat muzeul, a si inceput sa turuie, da-i cu placa, frate, ca sa termine repede. 10 minute. Poate gatea, plivea buruieni in curte, ara sau sexea, cine stie…

        Locurile sunt insa misto de tot. Si chihlimbarele, pietrele si ce mai au ei acolo, expuse si prezentate civilizat ar fi un deliciu pentru orice om, pacat ca-si bat in halul asta joc de ceea ce au. Iar in locurile unde s-a descoperit chihlimbar eu as conduce vizitatorii si le-as da un tarnacop si toate sculele de trebuinta, contra unei taxe mici, de (sa zicem) 5 lei, sa sape dupa chihlimbar si ce-or gasi, al lor sa fie. Sunt sigur ca multi s-ar juca astfel (eu unul, cu siguranta).

        Cat despre „turismul de taraba”, ai sintetizat perfect… Si domnule, eu inteleg si asta, dar e scarbos ca in tot locul, peste tot, ashea, sa fie impanzit cu tarabe. Aceeasi atmosfera de cacaooooo si la Lacul Rosu. De-abia-l zaresti, printre cladiri ieftine, construite in fel si chip, fara nici o noima. Nici nu ne-a mai venit sa coboram pe malul lacului, atmosfera nu te momeste nicicum. E drept ca la una din tarabele de la Lacu Rosu am mancat un colacel secuiesc pe cinste, udat cu un ceai bun, dar asta-i alta socoteala.

        Iar pe mai toata lungimea Cheilor Bicazului, pe versantul drept, cam la 3 metri inaltime, taman cum ridici ochii sa te bucuri de ce vezi, spanzura un cablu electric… Niste dobitoci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s