Scoicile de la Dalboka

Scoicile mai ales – dar cam toate fructele de mare – ma scot din minti asa ca tocmai ce fusei iarasi la Dalboka, ferma bulgareasca de scoici, cu terasa pe malul marii. Spre deosebire de alte dati, cand locul acesta minunat nu era o tinta ci doar o etapa (obligatorie, e drept) – acum am mers fix la Dalboka si numai pentru scoici & melci.

Imi place nespus terasa fara farafastacuri, umbrita cu plase de camuflaj si cu pietris pe jos. Iar marea… parca e altfel privita de-aici. Carciuma are un aer cam saracacios dar asta mie-mi place al naibii… ajungi la ea dupa ce cobori un drum abrupt, printre maracini si ciulini. Atentie insa! Carciuma adevarata este cea din dreapta – in stanga mai e una, arata ca o baraca cu geamuri multe, din termopane albe – o afacere parazit. Deci mergeti la cea din dreapta, cu terasa.

Midii sunt scoicile de la Dalboka si gustul lor il stiu inca din noptile frumoase de la 2 Mai, cand se intampla la un foc pe plaja sa fiebem scoici culese de pe stancile digului si sa le mancam laolalta cu vecinii de cort… Dalboka este o ferma de scoici construita cu bani europeni, prin SAPARD, acum aproape zece ani. Se afla pe drumul de la Balchik spre Capul Kaliakra si trebuie sa fii atent s-o nimeresti: e semnalizata doar printr-un panou mare, pe dreapta, scris in bulgareste. Ferma propriu-zisa este o platforma la cateva sute de metri in larg, in dreptul unui mic golf. Terasa e ticsita cu romani, galagiosi si mofturosi cum ii stim, dar eu va spun ca doi oameni se pot satura cu vreo 30-40 de leva (2 leva = aprox. 1 euro) iar aerul boem al meselor albe asezate pe mal nu ar fi implinit fara micile stangacii ale personalului – tare politicos, dealtfel, tanar si in tot cazul vorbitor de limba romana sau engleza. Este drept insa ca acum vreo 4 ani, cand am fost prima data aici, parca erau mai multe scoici in farfurie dar si mai putini romani ce impanzeau locul cu masini stridente si copii zbierand din carucioare sau alergand printre mese…

Traseul cel mai scurt catre Dalboka este prin Calarasi-Silistra-Dobrich-Kavarna si sunt 280 km din Bucuresti. Pentru motociclete, trecerea cu bacul de la Chiciu (Calarasi) la Silistra costa 10 lei. Drumul este super: liber si  asfaltat proaspat pe 60-70% din lungime – lucrarile sunt in toi – dar nu asa anevoioase pentru circulatie ca pe la noi, dealtfel la unul din stopuri mi s-a facut semn ca eu pot trece si sa ma strecor printre jaloane🙂 (la iesirea din Silistra e mai nasol asfaltul dar tine asa doar cativa km, nu va speriati).

Am innoptat la un mic hotel in Kavarna, o afacere de familie in centrul orasului – e pacat ca nu mai retin numele hotelului insa l-am trecut pe harta. Oamenii aveau o curte mica, doar a lor, in care au facut loc motocicletei pentru noapte. Doar 20 de euro pentru o camera impecabila. Ne-am intors cercetand o ruta usor ocolita, prin General Toshevo si inapoi in Romania pe la punctul de frontiera Negru Voda si mai departe, pe drumul spre Ostrov.

„E mai omogen la bulgari, nu?” ne-a intrebat un tractorist, la un popas de suc printr-un sat uitat de lume, dupa ce a admirat motocicleta si ca de obicei, s-a mirat ca nu baga decat 140… Si o aglomeratie de nespus la intoarcere, la bac. Dar au fost asa de bune scoicile si drumul superb…

 Poate ai chef sa citesti vreo doua vorbe despre Balcic

36 thoughts on “Scoicile de la Dalboka

  1. Nu as recomanda nimanui Dalboka. Se sparg masinile acolo,Ne-au furat tot din portbagaj(nu va ganditi ca de pe scaune, unde oricum nu lasasem nimic)

    1. 🙂 in we de tocmai s-a terminat, fusei pan` la Ruse; fara poze si groaznic de uzi ne-am intors (io si iza); un program tare incarcat la job nu mi-a dat ragaz sa ispravesc episodul 3 al povestii de calatorie in Europa, unde se face ca ajung in Anglia si haladuiesc printre engleji…🙂 tot trag nadejde sa termin de scris si sa public in vreo saptamana episodu`…

      nu prea imi vin cuvintele de la sine, acesta-i adevarul si te rog sa ai ingaduintza…🙂

      1. Sezi cuminte,ca nu-i bai! Fa-ti treburile si-apoi te si ne relaxezi.
        Fa „amestecul” cu pozele (cind ai timp) si-ai sa vezi ca vin ele,cuvintele.
        Mult bine!

  2. Foarte dragut.Am observat si din celelate postari ca-ti place sa calatiresti, bravo! caci insasi viata e o intreaga calatorie in cautarea necunoscutului, in cautarea acelui ceva diferit. Si apropo scoicile suna..hmm apetisant!:D

  3. Aha, deci melcii nu trebuie fierti, am un prieten bucatar care strange cu sutele…a starpit toata populatia de gasteropode dintr-o zona🙂 Bietii melci, care m-ai scapa nu apuca sa dea alarma, ca la cate doua zile sunt inhatati. Nu ma pasioneaza dar sunt foarte curios sa citesc opiniile degustatorilor :))

  4. să-ţi spun sincer, eşti primul motociclist în viaţa căruia intru…🙂
    îţi doresc să găseşti mereu lucruri de care să te bucuri. adevărul este că nu trebuie să mergi prin locuri prin care au fost alţii ca să fii fericit ci trebuie să-ţi urmăreşti propriile bucurii… şi uite, poate dai idei şi altora, care au gusturi ca tine.
    eu regret că nu am vizitat Bulgaria cât am stat în Constanţa, dar lasă că nici acum nu-i târziu, ai dreptate. probabil că voi face o ieşire de vreo 5 zile anul viitor, să dau o tură pe la vecini, special pentru a mă delecta cu ce am auzit că au mai bun.
    merci de încurajare, în acest sens.
    şi merci pentru că mai treci câteodată pe blogul meu.🙂

  5. Îmi pare că umbli cu a blândeaţă cu peisagiu’ lăsat de la Dumnezău! Cinste ţie şi multă călătorie cu folos pentru sufletu’, mintea şi trupu’ pre măsura omului făcute!🙂

  6. Tot citind despre peregrinările tale în Bulgaria ajung la concluzia că… am ratat ocazia de a cerceta mai îndeaproape niște comori care erau sub nasul meu, iar eu nici nu știam de ele. Păcat. Acuma nu mai e așa de la îndemână.

  7. Bun articol, imi place acest blog.

    Un pic off-topic: va supun atentiei site-ul FILME1.NET – un site gratuit de filme online subtitrate in limba romana, fara reclame (!), rapid si foarte bun. Eventual, poate va intereseaza si un schimb de linkuri. Va multumesc anticipat!

  8. Scoici nu as manca in veci. Nici melci , melcii cu cochilie imi sunt dragi, iar limacsii sunt scarbosi. Dar am mancat calamar pane in Cipru si a fost bunut si caracatita coapta in Grecia si a avut un gust bun , pe care eu l-am asemanat cu cel al porumbului copt . Si a fost agreabila. Dar nu m-as da in vant sa mai repet experienta .Mai bine o …salata de vinete romanesti🙂.

  9. N-as zice ca sint pe spate dupa chestiile moi.Nici macar pestii nu ma fac fericit,dar e fain sa merg pe urmele tale in excursiile pe care le faci si sa vad cu ochii tai.
    Mult bine!

  10. Nici precum ineluş-învârtecuş pane nu îţi place calmarul?
    Îmi sugerezi să dau iama prin melcii din grădină? Sincer, n’aş încerca un ca atare teribilism…
    Aveam…de fapt o mai am şi acum…încă…o prietenă care mânca scoici la malul mării, aşa precum erau, mişcânde…zicea însă că le lipsea un praf de sare şi niscavai piper.

  11. Ador fructele de mare; glandele mele salivare sunt teribil de indisciplinate în ceea ce le priveşte…nu se pot stăpâni…cât despre moluşte, îmi plac mai cu seamă stridiile…iar melcii la nebunie cu sos de usturoi şi unt frecat cu pătrunjel, deşi mare lucru nu prea am înţeles din ei dintr-o primă întâmplare gastronomică în mijlocul căreia am nimerit; am avut oareşice reticenţe, dar peste care am trecut repede…oarecum.

    1. Singurul „animal de mare” al carui gust il detest este calamarul. In rest, le iubesc!

      Daca o sa ai ocazia, incearca si melcii domestici, aia de gradina. Si scoicile de lac – sunt geniale, desi cei mai rafinati nu trec usor peste gustul puternic de namol, insa mie tare-mi plac. Si-mi aduc aminte de copilarie si de tiganii ce treceau prin satul bunicilor cu carutele pline cu scoici de lac, de vanzare…

      1. Cum se gatesc?
        Cand am fost copil am vazut la bunicul unui amic de joaca, fost padurar, cum a aruncat melcii vii in apa clocotita, sa iasa afara din cochilii. Iesea si rahatul. Mai departe nu mai stiu.
        Odata am incercat sa gatesc niste scoici de rau. Am incercat sa gust, dar parca erau de guma…
        Scoici de lac=scoici de rau?

      2. Da, scoici de lac=scoici de rau. Ca sa nu iasa de guma, nu trebuie fierte (si nici melcii) ci doar oparite in apa clocotita.

        Pasul 1: se curata cochiliile cu o perie aspra si se lasa scoicile cateva ore in apa rece, curata – ce daca e nevoie se mai schimba. Astfel, ele vor elimina de la sine mizeriile, filtrand apa curata. Pasul 2: se pune la clocotit apa curata cu un pic de sare si ceva mirodenii, parca si putin de tot otet. cand apa clocoteste, scoicile se oparesc in aceasta apa pret de 1-3 minute. Se vor manca doar cele ce se deschid, cele ce raman inchise sunt moarte. Pasul 3: de-aici nu mai stiu, retete sunt multe; mie imi plac simple, cat mai simple; sau doar amestecate cu un pic de maioneza (cu sau fara putiiiin tarhon sau alte mirodenii)

        Bunica facea melcii cu un fel de sos de usturoi cu verdeatza, dar nu-mi mai aduc aminte reteta; decat gustul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s