Cheia – Brașov – Rucăr

Vântul cel hain caută sa mă darâme de pe mobră, dar se potoleste pe la Valenii de Munte si pe masură ce urc spre Cheia, drumul e din ce în ce mai liber iar zăpada strălucește-n soare. Sunt nevoit să trec la manusile de iarnă – pe care într-o doară le-am luat cu mine si iată ca rău n-am facut.

Parcă e mai stricat drumul ca anul trecut. E plin de nisip si gropi sunt in fiecare curba, asa ca nu te prea poti bucura de drum, mai ales cand trebuie sa ocolesti asa un camion… Nenea din mijlocul strazii joaca rolul de semafor; in afara de dumnealui, nimic nu semnalizeaza accidentul, petrecut in urma cu oarece zile. Ajung in Brasov chiar inainte de inserat iar a doua zi il admir dinspre Poiana. E cald si asa de frumos afara ca mi-e târşhe sa ma sobolanesc prin oras; dau o fuga la Hărman si casc gura prin cetate, minunandu-ma iarasi de buna randuiala a sasilor. Bancile bisericii au scrijelite de veacuri numele enoriasilor; e amiaza si clopotul bate a pustiu.

Ma întorc la Brasov dinspre Nord si panorama e coplesitoare… Iar liniile de inalta tensiune imi amintesc de Brasovul (candva) industrial. Urmasii proletarilor*** de pe la Uzinele Tractorul umba acum in rable tunate cu geamuri negre si tin cu tot dinadinsul sa-mi arate dispretzul cuvenit motocicletei cu numar de Bucuresti, taindu-mi calea ori de cate ori e (aproape) posibil sau depasindu-ma, furtunos si foarte de aproape. In pofida stradaniei populatiei locale, ajung nevatamat in centrul orasului, spre a ma intalni cu vechiul si bunul prieten Horia Reit.

*** Știați de ce, mereu de sărbători, la Brașov nu sunt ardeleni pe stradă? Pentru că locuitorii orașului sunt plecați în vizita: la rude, în Moldova…

Horia ma invita la picnic intr-un loc uluitor de frumos si nebanuit, Pietrele lui Solomon. O sumedenie de legende vorbesc despre acest loc – o taina a brasovenilor, pe care prietenul meu alege sa o impartaseasca cu mine. Povestim intamplari hazlii iar mai apoi Horia imi arata o casa extraordinara; ultima lui creatie. O argumentatie  viguroasa de arhitectura contemporana ce ma impietreste de placere…

Caut  cu ochii pe drumul spre Poiana Brasov, incerc sa descopar aceasta constructie de exceptie; dar pe cat de spectaculos se desfasoara spre vale si in pofida opulentei rafinate a interioarelor, pe atat de discreta e infatisarea ei la strada… atat de cuminte si plina de bun simt, ca nu izbutesc s-o descopar singur; asa ca intorc mobra si plec spre casa prin Rasnov si mai departe, prin Bran si Rucar… Intreaga harta a drumului e aici .

Asadar, la drum! Munti sclipitori, dacii nervoase, o iarba timida si tractoare rosii, caini ciobanesti de vanzare, camioane mari, speculanti ai dichisurilor traditionale, turme de oi, case de neam prost, tarani inchipuiti din beton spoit cu var si boi frumosi mă întovarasesc.

Ma abat spre Pestera Dambovicioara si: S T O O O P ! „Taxa de intrare in Defileul Dambovicioara = 2 lei / persoana”, imi turuie un nene ce-mi tzasneste dintr-o ghereta oribila, cu mileu in geam. Apoi se scuza ca nu e vina lui. Il scuz si platesc cei doi lei, imi taie si bilet. Oare in cazul celor sositi cu autocarul cum procedeaza? Urca in masina si-i ia la rand? P-aia de nu nu vor sa plateasca oare-i da jos? Alti 4 lei intrarea in pestera (la asa sume ridicole era dificil oare ca biletul sa fie platit o singura data, la pestera, cei 6 lei ?)🙂

Presurile cu romburi scoase-n gardurile unui catun imi semnalizeaza ca Pastele vine si la tzigani; stau si ma minunez pe langa un soi de carutze cu motor de Aro, mai fumez o tigara pe langa ceva oua ce ademeneau spre vanzare… si cam asa a fost prima mea iesire cu mobra in acest an. Adica mi-a placut al naibii de mult…

Paște Fericit, prieteni!

Vezi si cum se intampla, pe 2 roti, o imprietenire cu soseaua

26 thoughts on “Cheia – Brașov – Rucăr

  1. Pentru câteva minute ai reuşit să mă faci să visez la o astfel de excursie ceea ce nu prea îmi permit în momentul de faţă. Fotografiile sunt deosebite .
    Felicitări!

    1. Acest traseu l-am facut si eu cu familia si prietenii , in urma cu 7 ani! Cu ajutorul pozelor tale mi-am adus aminte de excursia facuta tot in prima zi de Paste! Cand am fost nu se platea taxa de intrare in defileu!;))

      1. Este un defileu superb, mie imi place mult si restul traseului. Pacat ca asa un peisaj e „dotat” cu: drumul plin cu nisip, cu mizeria de pe marginea drumului, cu gospodariile neingrijite din satele parcurse si cu o taxa umilitoare. In rest, e frumos…

  2. Sa imi cada michimausul pe tastatura cand am citit de Horia, pe urma mi-am dat seama ca e doar coincidenta de nume si de oras🙂

    Ultima oara la Cheile Dambovicioarei (am poze pe blog pe undeva) acum niste ani, am ramas dezamagita, plin de genul ala de turisti, stii tu, de la oras, manele, mici, gratare. Cand faceam pe vremuri cheile, nu era asa ceva. Acum se dau cu ATV-urile si urla, nu am idee de ce trebuie manifestari de maimuta cand te duci in natura.

    Altfel, faine poze si relatari, ca de obicei, nu intru ca sa te laud, mai scriu si eu cand imi aduc aminte de diverse.

    ps: la Brasov, daca mai ajungi, pe pietonala, lateral, sa mananci la o carciuma (nu ii fac reclama, ca nu e a mea) de ii zice bucatarasul vesel, bun, ieftin, central si poti lasa si „mobra” in zona🙂

    Sanatate!

  3. Bine ai plecat !
    Imi era dor de raidurile tale moto-foto.Cind ma gindesc ca de la Brasov este numai o aruncatura de piatra pina la Cluj…,citeva curbe si din virf de deal se vad Cheile Turzii si-apoi…
    Nu-i graba.
    Sa-ti fie bine!

    1. Mie de la Brasov si Bucurestiul mi s-a parut departe…🙂
      A fost cam frig, timpul strans si mai ales calatoria a fost prilejuita de obligatii de serviciu, de aceea nu am fost chiar cu program de voie…

  4. Super descriere, le-ai imbinat foarte reusit pe toate🙂 Excursie, obiective, instantanee, povestire…o placere de citit fiecare calatorie a ta. Sa ai niste Sarbatori cat mai frumoase🙂 si calatorii…cat mai multe :))
    Interesante chestiile acelea motorizate de pe langa casele oamenilor🙂

  5. Să-ţi confecţionez un suport penru levier la furca faţă?
    Cum la ce trebuie? Să-l ai la îndemînă să-l arăţi cocalarilor din conserve cînd mai fac glumiţe…

    Şi peştera respectivă e pe direcţia Braşov – Rucăr – Bran – Curtea de Arges? Că ar fi în traseul meu şi s-o punctez.

    1. Ah, nu… prefer sa nu le arat nimic si sa-i las sa-si savureze in singuratate acest gen de glumitze…🙂

      Pestera e exact pe traseul acesta de l-ai zis; cum vii dinspre Bran spre Rucar pe DN73 este un drum la dreapta (DJ730) din localitatea Podu Dambovitei -acesta e drumul- este si indicator spre Dambovicioara si pestera, iar canionul este muuult mai spectaculos decat am reusit eu sa-l fotografiez…

    1. Sarutmana, doamna! Sa aveti o sarbatoare de Paste pe masura gandurilor bune si daca imaginile mele v-au fost pe plac, pentru mine este o mare multumire si o mandrie totodata.

      Paste bun!

      1. Multumesc la fel, sigur ca mi-au placut…merita toata atentia, pentru ca incanta ochiul oricui priveste🙂
        Asa sa fie un Paste bun si pentru tine si cei dragi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s