Din nou la Балчик

Hotărâm să  păcălim căldura dementă furișându-ne la Balcic, deși prima opțiune a fost să fugim în munți. Așa că pentru două zile (după un drum neinspirat de ocolit de data aceasta, mușcați de albine și plini de praf) ajungem pe malul mării și fripți de poftă ne oprim direct la cârciuma cu scoici de la Dalboka.

balcic 2

Apoi lenevim în umbra teraselor din port…

Janet (o doamnă simpatică, ce lucrează la o terasă de lângă portul cel mare) nu doar că adăpostește aici câini și pisici fără stăpân dar descoperim și că e foarte bine informată cu privire la grozăviile puse la cale în România pe spinarea bietelor animale; mai mult, a trimis o petiție semnata de 30 de mii de prieteni bulgari – în care aceștia roagă autoritățile române sa cruțe viața animalelor din România; povestim îndelung cu Janet despre animale (cu sau fără stăpân si în special despre animalele … politice).

balcic 3

Ne intersectăm cu un trike funny…

Și la o altă terasă suntem poftiți să alegem „crevete de tigru”.

Dar preferăm câte o înghețată de iaurt cu smochine, ce le savurăm tot în port, la umbra câtorva copaci ai falezei. Este interesant Balcicul imobilizat de căldură, cu turiștii alungați în camerele lor de hotel și faleza pustie, în preajma unei mări liniștite ca un lac.

Desigur că atracția principală a orașului este Castelul Reginei.

balcic 1

Destul de timid pomenesc vecinii noștri și despre care anume Regină este vorba. Fără nici un gând ascuns, cred că întotdeauna este binevenit să spunem că palatul este al Reginei Maria a României, un personaj uluitor al istoriei noastre comune…

Regina Maria a României

Pe drumul spre casă (cel mai scurt este pe traseul Balcic-Dobrici-Silistra, doar 260 de km până la București) întâlnim taraba pitorească a unui negustor de pepeni; îl rugăm să ne îngăduie să-i fotografiem coliba. Schimbăm câteva vorbe și-i urăm vânzare bună; ca și Janet, domnul acesta vorbește românește foarte bine.

Drumul Balcic-Dobrich-Silistra este proaspăt asfaltat si bine marcat, însa noi o luam pe un drum lăturalnic; deși cu un asfalt infernal, peisajul e mai interesant – traversăm sate cu doar câteva case ce par părăsite, păduri răcoroase si e absolut pustiu… De fapt mereu am observat, uimit, că bulgarii nu obișnuiesc sa hălăduie pe ulițele satelor ori să piardă timpul zăbovind la poartă, precum vezi la noi (mai curând îi vezi lucrând pământul, chiar și în zilele de duminică); în orașele turistice precum Balcic străzile nu sunt galăgioase nici măcar seara – liniștea si buna cuviință fiind o trăsătură evidentă a acestui popor prietenos, descoperită în toate ocaziile.

Drumurile principale din Bulgaria sunt mai atent refăcute ca pe la noi, sunt bine construite și semnalizate; dar cele locale sunt praf.

balcic 7

Câmpurile lor agricole sunt mereu bine îngrijite.

Ne tragem sufletul la o terasă de cartier din Silistra înainte de revenirea în țară. Aici, la modesta tavernă de printre blocuri, au niște specialități nemaipomenite la noi – precum burtă de oaie la capac, inimi de rață la grătar și alte minunății.

balcic 8

De data aceasta avem noroc la traversarea Dunării: ne îmbarcăm pe bac imediat ce ajungem la mal, fără a aștepta nici un minut. Bine, cu motorul oricum nu stai la coadă – regula nescrisă, oriunde în lume, este că motocicletele au prioritate.

Ne apropiem de București și aerul devine fierbinte iar autostrada frige. Intrăm în oraș, dogoarea ne arde ochii dar suntem fericiți că am reușit să păcălim iar arșița, fie și doar pentru câteva zile.

balcic 10

Cu gândul la marea cea răcoroasă, îți mulțumim pentru ospitalitate, Bulgaria!

 Vezi aici mai mult despre Silistra

22 de gânduri despre „Din nou la Балчик

  1. Niste colegi de servici s-au dus la mare si urmeaza sa mearga si la Balcic .
    Le-am spus despre locurile descrise de tine.
    Abia astept sa se intoarca,sa-mi spuna parerea lor.
    Si mie imi sta gindul sa ajung pe acolo,dar mai sint atitea zone de vizitat ,ca nu stiu cind si daca voi ajunge.Dar daca nu,am frumoasele tale descrieri si e ca si cum as fi fost si eu.
    Sa-ti fie bine!

    1. Salut, Alexandru!

      S-au intors? Lor cum li s-a parut? Sper sa le fi placut si lor…

      Cauta sa mergi si tu daca poti, sunt convins ca nu vei fi dezamagit. E drept ca de noi e mai aproape, dar eu as zice ca merita fie si un drum mai lung. Toate bune, domnule!

  2. bravo curajosilor.. mi-ati facut pofta cu inghetata aia din port..
    eu, tot de canicula, n-am mai iesit pe 2 roti din 8 iunie.. sper sa mai ingras porcu’ pt concurs mai pe toamna
    drumuri bune.. ca uscate sunt 🙂

    1. nelu, eu merg zilnic la job cu ea – e drept ca-i mai usor de suportat caldura pentru doar cateva minute; incaleca si da-i bice, la toamna o sa ploua si nu mai e mult pana atunci, mergi cat poti! cat despre inghetata aia -ei da, chiar e mortala si in alta parte n-am mai vazut modelul asta, de iaurt cu smochine… pare bizara combinatia dar sa stii ca-i senzationala.

      drumuri bune si tie!

    1. eh, de poze eu nu sunt asa multumit; fiind cam toropit mai mereu nu prea mi-a ars de poze; plus ca inca nu pot folosi aparatu` prea bine, cred ca mai am nevoie sa fac vreo 8-12 milioane de poze…

      multumesc pentru vorbele frumoase, bucuria este si de partea mea!

  3. nici o calatorie nu e banala, nici macar pana la ploiesti, banali sunt oamenii care nu onoreaza ce au bun cei pe care ii vizitam.

    ps pe un drum din ala rupt am ajuns (sunt poze pe undeva) anul trecut cand am gasit potaia, traversau strada numai caprioarele, pitoresc, dar vai de amortizoarele mele.

    nici nu mai vreau sa aud de animalele abandonate, neputinta e cel mai grav sentiment, nu se va rezolva niciodata problema animalelor fara stapan, cel mai rau e ca in asociatii sunt implicati oameni care se bat cu pumnul in piept, ca mama nene ce fac ei, dar cand e de plasat un pisic sau un catel (nu mai vorbesc de adaposturile de cai), vezi sa nu, model canci, daca nu iese banul nu se plaseaza nimic. tocmai am luat un distonocalm, ca se iau pisicii mici in saci si se arunca pe la carciumi. soarta e simpla, pe care nu ii calca turistii mancatori de seminte, multa bafta daca trec iarna. de castrat, nici vorba, cica le iei sansa la a face pui si esti rau, mai bina sa moara cu sutele. e un subiect sensibil.

    scuze ca am scris atata.

    respect!

    1. cum adica sa te scuz ca ai scris mult? ma bucur, asta inseamna ca ti-a placut subiectul – si ai punctat excelent vis-a-vis de animalele fara stapan.

      agreez si opinia ta despre banalitate – asa judec si eu…

      respect!

    1. va multumesc domnul Nicu si comparatia ma onoreaza nespus, dar nu ma asez la masa marelui prozator, sunt departe mult si nu indraznesc; din toate punctele de vedere. sunt mic eu fatza de Bratescu-Voinesti, mic de nici nu ma vad.

      io incerc doar sa schitzez cate o senzatie de prin fiece calatorie -in fond- banale …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.