Fortareata otomana Silistra si Memorialul de la Turtucaia

Cum n-am mai iesit cam de multisor la drum, intr-o zi de august m-am repezit pana la Silistra, oraselul bulgaresc in care m-am simtit mereu binevenit; de data aceasta hotarat fiind sa gasesc in Silistra cetatea otomana dar si sa vizitez locul bataliei de la Turtucaia. Am mai fost pe  acest drum frumos iar traseul imi starneste amintiri placute… este un drum linistit si cu asfaltul bun pana la Ruse si apoi pan` la Bucuresti – cu exceptia jumatatii romanesti a „Podului Prieteniei”.

Intre timp am vizitat Albania si tarile fostei Iugoslavii – 10 zile de drum impreuna cu prietenii Adina & Cristi si Kiki & Cici; eu cu Virago iar ei imbarcati in doua motociclete Ural cu atas – am povestit cate ceva aici .

Asadar, fara a sta prea mult pe ganduri, pe o vreme mohorata, incalecai Viroaga si la drum, catre Silistra! Numai ca la doar 30 de km de Bucuresti incepe ploaia… Ma adapostesc intr-o mica benzinarie, privesc norii si dupa ce cumpanesc putin, imbrac salopeta de ploaie si merg mai departe. Fie ce-o fi! imi spun, la urma urmei nu merg chiar asa departe iar ploaia pare sa se domoleasca; iar dupa cateva sate se opreste aproape de tot si ma bucur ca am luat decizia sa nu ma intorc din drum.

Opresc putin la Chiselet, in semn de salut pentru prietena noastra Cornelia

Si apoi casc gura la norii ce incep iarasi sa se stranga.

Intr-un sat, oamenii cumsecade asteapta cu mult drag ca la primavara sa se intoarca berzele; n-am mai vazut pana acum atata grija in amenajarea unui cuib de barza… Respect, oameni!

Iar Calarasi imi apare intr-o alta lumina, vazut de departe.

Numai ca, exact cand eram la mijlocul Dunarii, cel mai negru nor pe care l-am vazut vreodata se prabuseste peste bacul ruginit iar ploaia torentiala se revarsa pana sa apuc debarcarea. Salopeta de ploaie dovedeste iarasi ca-i de nepretuit.

Impreuna cu un motociclist local plus doi slovaci si doi italieni, plus un biciclist francez, ma adapostesc sub copertina buticului de la punctul de trecere cu bacul de la Silistra, imediat ce bacul acosteaza. Privim ploaia dezlantuita, iar glumele noastre devin din ce in ce mai firave pe masura ce timpul trece si furtuna nu slabeste. Oare o sa-mi petrec toata dupa-amiaza aici?

De plouat nu ne ploua, insa apa vine in suvoaie peste noi.

In sfarsit, se mai domoleste. Si chiar daca nu s-a oprit de tot, e vizibilitate suficienta acum pe drum, asa ca ma avant in ploaie si ma opresc in centrul oraselului Silistra, incercand sa dibuiesc drumul spre fortareata otomana Medjidi Tabia.

In mai anul trecut vremea nu a fost nicicum asa cainoasa; eram prima oara la Silistra, cu Iza.

E tare bine sa savurezi o cafea la soare, pe malul Dunarii, intr-un oras atat de linistit… In preajma ruinelor cetatii antice (semnalizate si puse in valoare; se afla chiar langa portul turistic) este un parc ingrijit, impanzit cu lucrari de arta contemporana dar tot aici troneaza si un T34 (poate cel mai bun tanc al WW2).

Silistra este in topul celor mai vechi orase de pe malul Dunarii. Anul acesta se sarbatoresc 1900 de ani de la infiintarea cetatii Durostorum, de catre imparatul roman Marcus Aurelius. A primit rangul de municipiu in anul 169. Acum insa, nu de ruinele antice eram interesat ci de Medjidi Tabia, fortareata otomana construita pe la 1850 dupa ideile celebrului Helmuth von Moltke. E imposibil de reperat amplasamentul ei din oras; e perfect camuflata in vegetatie iar la ea m-a condus un politist bulgar de circulatie, intalnit intr-o intersectie prin centru, care dupa ce s-a lamurit ce vreau mi-a facut semn sa ma tin dupa el; a mers special cu masina sa de politie sa-mi arate drumul de acces (undeva in marginea localitatii). Si ploua intr-una, mocaneste… Fortareata este camuflata in dealul acesta:

Dincolo de poarta masiva de acces esti intampinat de imaginea austera a cetatii, dar si de catre un domn cumsecade, care-i deodata custode si ghid al fortaretei; o rupe bine romaneste. Un tip foarte ok. Mi-a dat o carpa curata sa sterg obiectivul aparatului foto si dupa ce m-a dus intr-un tur, explicandu-mi una alta (prin subsolul cetatii sunt si amenajate ceva vitrine cu harti, uniforme istorice si armament), m-a indemnat sa ma plimb in voie, singur, printre vechile ziduri…

Am baut apa de izvor de la cismeaua fortaretei (functionala din vremea otomana) insa restaurantul din turnul de comunicatii (se afla la doar cateva zeci de metri distanta) este inchis. „In comunism, restaurantul era deschis publicului; nu si in democratie” imi spune necajit custodele…

 Peretii fortaretei otomane sunt in tot locul scrijeliti; inscriptiile au caractere slave, latine ori arabe; deseori sunt scrijeliti cu nume precum: Ion, Costel, Vasile, Marin… scrijeliti cu baioneta, in vremea Razboiului de Independenta ori a Razboaielor Balcanice.  Eram singur intr-un loc atat de… nu stiu cum sa explic, dar citind acele nume de soldati români, nu-ti vine chiar usor…

Diferite piese de artilerie si munitia aferenta sunt expuse aici, din pacate nici un tun din inzestrarea de la 1853… Se numeste Medjidi Tabia in onoarea sultanului Abdul-Medjid – acesta a vizitat Silistra in 1847, iar constructia a fost gata chiar in ajunul Razboiului Crimeii.  Lev Tolstoi a luat parte la asaltul asupra fortaretei.

Parasesc vechea cetate si incalec spre Ruse, pe un drum impecabil, refacut recent, ce urmeaza cursul fluviului. Urmatoarea mea tinta este Turtucaia. ( Harta traseului e aici )

Ploaia s-a oprit si melcii au impanzit tot locul…

Nu doar asfaltul drumului e bun dar si peisajul e placut iar aerul e limpede si curat. Rar ma intalnesc cu vreo masina. Drumul acesta, Silistra-Turtucaia-Ruse, ar putea fi un paradis al bikerilor din sud.

De pe aceste dealuri, in 1916, trupele bulgare, in alianta cu cele germane si turcesti atacau Turtucaia (Тутракан); aici românii construisera un sistem de fortificatii peste Dunare, in fata orasului Oltenita, cu rolul de a întârzia atacul inamic. Greseli succesive ale comandantilor români, inzestrarea deficitara cu artilerie de calibru greu si trupele noastre slab antrenate au condus la un dezastru militar pentru români. Mai jos este planul bataliei (românii – cu rosu).

Batalia a fost sangeroasa. Bulgarii, motivati de recapatarea Cadrilaterului, sprijiniti de puternica artilerie germana si in alianta cu otomanii au atacat eroic trupele românesti.  Cu toate neajunsurile, ai nostri s-au aparat strasnic. Totul s-a transformat intr-o baie de sange.

Citeste aici povestea bataliei de la Turtucaia.

Dupa macelul in care au cazut 6 mii de soldati români si aproape 8 mii de bulgari si germani (morti si raniti), trupurile celor cazuti au fost inmormantate impreuna, intr-una din fortificatiile românesti. Aici se afla Memorialul de la Turtucaia, ridicat cu respect, spre aducerea aminte a TUTUROR soldatilor ingopati aici.

Dramatica batalie este evocata de George Toparceanu,  participant la lupta.

Citeste aici povestea lui.

Doua piese germane de artilerie grea vegheaza memorialul si somnul celor din acest pamant, cu tevile indreptate spre malul romanesc. Am asteptat ca soarele sa apuna peste acest loc inainte sa plec. Pe tot drumul spre casa, cuvintele scrise pe obeliscul de la Turtucaia imi veneau, mereu, in gand:

„Onoare si admiratie celor ce au stiut sa moara vitejeste pentru tara lor”.

la doar 50 de km de Turtucaia este si necropola tracica de la Isperih

18 thoughts on “Fortareata otomana Silistra si Memorialul de la Turtucaia

  1. M-am bucurat nespus gäsind articolul täu.Tatäl meu(87) e näscut in Silistra si imi tot povesteste de niste ruine pe unde se juca ,fiind copil, nu mai stia prea bine cum se numeau, zicea ceva ce se termina cu „tabia”.Acum le-am descoperit! Multumesc!

    1. Te rog spune-mi si mie cum parcurg acest drum? Cu masina si din Bucuresti. Vreau sa parcurg acest traseu si ci ce se trece? cu bacul? multumesc

      1. poti trece cu bacul la cchiciu (langa calarasi)-silistra si sa te intorci pe podul de la ruse, sau invers. la oltenita nu e bac spre bulgari, deci scoate oltenita-turtucaia din schema de traverare a dunarii. bacul de la chiciu merge cam din ora in ora, cat are clienti, in tot cazul pana seara tarziu pe timp de vara. atentie la podul giurgiu-ruse, se efectueaza lucrari de reparatie capitala si se traverseaza mai anevoios, mai ales ca e foarte aglomerat. drum bun!

  2. Pentru o calatorie de suflet,vremea a fost perfecta.Ti-a accentuat si tie si noua,trairile.

    Ti-am scris un mail.Nu mai e valabil ce am spus acolo pentru ca asteptam raspuns si a…trecut.

    Stii care-i cuvintul de ordine?

    Inca !!!
    Alte drumuri,senzatii,trairi.Pentru ca le traim si noi alaturi de tine.
    Si avind in vedere ca a venit toamna si se apropie ziua premiilor,sa-mi spui cum sa procedez cu piatra oferita pentru concurs.
    Alexandru.

    1. Din pacate nu am citit mailul – nu doar lipsa de timp dar si probleme cu net-ul am avut (si am) de ceva vreme…

      Ziua premiilor va fi dupa 1 Decembrie, intrucat participantii au spus, in cor, ca vor inca sa mearga cu mobrele! Am sa-ti trimit un mail, inca o data iti multumim pentru piatra si pentru ca esti cu noi. Cand vom bate-n cuie data o sa o anuntz – si cine stie, poate vei fi la Bucuresti, caz in care e musai sa fii impreuna cu noi!

      Iar eu ma bucur mult ca te-am facut sa traiesti calatoria la Turtucaia!

      Toate cele bune iti urez, Domn si Prieten special!

    1. Pai e si preferatul meu, am aflat de povestea lui de la Turtucaia recent, documentandu-ma pentru articol… A fost o surpriza si pentru mine!

      Tot asa am aflat ca si Nicolae Tonitza a participat eroic la acele lupte, fiind ranit grav.

  3. Sunt tare nerabdator sa citesc si povestea cu motocicletele Ural. Incet incet incep sa dezvolt o obsesie pentru rusoaicele astea. Pana atunci numai bine !

    1. Eu scriu cam rar, poate si din cauza ca uneori timp nu prea e… Sunt in curs de triere a pozelor, asa ca in curand povestesc si despre tura in care am fost cu prietenii cu Ural – motociclete care au starnit interesul tuturor, oriunde. Sunt foarte misto, imi plac si mie mult!

  4. hm.. cred ca vremea s-a potrivit cu istoria locurilor vizitate..
    o tura putin mai trista dar nu mai putin frumoasa ca altele.. are melancolia si farmecul ei
    (culmea cu ploaia.. mai ales vara asta secetoasa)
    multzam pentru poveste.. parca am mers si eu cu tine..
    nelu b.
    ai mailul meu.. pe viitor, cand treci prin bv da de stire.. poate te petrec cativa/mai multi km

      1. Pe harta-i o stelutza cu localizarea exacta a fortaretei, insa o sa ai nevoie de ajutorul localnicilor spre a depista drumul. Sau de al meu…🙂
        Semnalizeaza-ma cand mergi, poate vin si eu iarasi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s