Macedonia. Spre Lacul Ohrid (1)

Am petrecut 10 zile in Balcani, in vara aceasta. Aproape 3.000 de kilometri prin Bulgaria, Macedonia, Albania, Muntenegru, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Serbia si din nou Bulgaria. La drum am fost cu Adina&Cristi si Kiki&Cici, pana la Shkoder, in Nord-Vestul Albaniei; de-aici, ei s-au intors spre casa prin Muntenegru si Serbia iar eu am mers mai departe, catre Bosnia – unde eu tineam neaaparat sa merg, ca mi-am dorit mult sa vad podul de la Mostar si orasul Sarajevo dar si tare curios de cum e prin partile acestea de lume. Zu1u, un bun camarad motociclist cu care am mai calatorit in trecut, a fost nevoit sa abandoneze plecarea, din cauza unor probleme tehnice la motor, descoperite in ultima clipa – culmea, el a fost unul din cei doi de la care a plecat ideea calatoriei, celalalt promotor fiind Cristi. Daca la inceput aveam de gand sa dam o raita doar in Macedonia, pana la Ohrid, punand la cale drumetia in gradina lui Cristi ne-am spus: de ce nu si in Albania? Apoi, daca tot ajungem pana acolo, de ce nu si Muntenegru? Si iata cum o iesire scurta in vecini s-a transformat intr-un tur al fostei Iugoslavii.🙂

Asa ca, intr-o zi de cuptor, plecam la drum. Eu cu Virago iar camarazii de drum imbarcati in doua Ural cu atas, care au starnit admiratia si curiozitatea „publicului” absolut peste tot… Insa utilajul lui Cristi ne da emotii chiar inainte de trecerea Dunarii; se dovedeste a fi doar o problema electrica minora si dupa jumatate de ceas de mestereala, Uralul toarce din nou…

Iata-ne pe bacul de la Bechet; trei motociclete intre zeci de camioane.

In Bulgaria (unde am debarcat la Oryahovo, adica Rahova) nimerim pe un drum distrus dar din plin compensat de imaginea muntilor Stara Planina mereu in fata ochilor, in zare; innoptam in oraselul Montana, iar a doua zi ne grabim spre granita cu Macedonia.

 In partea asta a Bulgariei, spre Macedonia, nu am fost pana acum – este parca mai pustiu decat eram obisnuit de obicei in tara vecinilor nostri dar foarte frumos si salbatic (cu exceptia drumurilor, care sunt pline de gropi – mai dese ca prin alte parti).

Ne grabim e totusi o expresie cam tare pentru stilul nostru de mers: purcedem la drum in mai toate zilele aproape de vremea pranzului, eu opresc intr-una sa fac poze iar viteza grupului rareori depaseste 100 de km/h. Kyustendil este ultimul orasel bulgaresc prin care trecem si in afara de aspectul sau ingrijit, imi atrage atentia o moschee batrana, cu turnul minaretului construit intr-o delicata alcatuire din caramida, un spectacol; din pacate intr-o jalnica degradare. Am sa aflu ca-i moscheea Fatih Mehmed, monument din secolul XV iar din Macedonia, moscheile vor deveni o prezenta obisnuita.

Dar cu gandul la Europa, inainte…

Spre apus traversam granita, in Macedonia. Peisajul e coplesitor.

Si peste noapte ramanem la Kumanovo, intr-un hotel de la periferie ce are  nu mai putin de douasprezece stele (desenate pe firma) – dar in ciuda acestui aspect, avem un prim contact cu oamenii primitori ai locurilor si cu berea locala, foarte buna. Hotelul este o afacere de familie si o fata draguta ne lamureste depre ce putem vedea in Macedonia si despre drumurile pe care vrem s-o apucam, apoi ne aduce cate o pljeskavica, preparata chiar de mama sa.

Iar de Fuego nu scap nici p` aici.🙂

A doua zi ne oprim sa vizitam Skopje. Devastat de un mare cutremur in anii `60, orasul a fost reconstruit in baza unui  master plan semnat de Kenzo Tange – de aceea, cred,  de la intrarea in oras si pe toata axa sa principala sunt coplesit de buna calitate a constructiilor cu iz socialist -insa in mod evident avand o foarte buna calitate a amplasarii in spatiu cat si ca executie de detaliu.

Dar in zona istorica a orasului nu am intalnit nimic din toate acestea, ci o efervescenta in a construi ce mi-a adus aminte de zorul pe care in anii `80 il dadea Nea`Nicu spre a finaliza proiectul faraonic ce a mutilat Bucurestiul…

Multe cladiri nou-noute lipsite de gust, de factura neoclasica sunt aproape finalizate, macarale rad in soare dar mai ales un potop de statui sunt aglomerate pe o raza de cateva sute de metri in jurul zonei pietonale in care toata lumea se fotografiaza de obicei cu niste lei din bronz: si calare si pe jos, mai mari ori mai mici, pe jilturi ori in picioare, imparati bizantini, eroi, carturari si figuri legendare dominati cu totii de uriasul grup statuar din varful caruia Alexandru Macedon ameninta cu sabia te privesc din fiece loc, semn al unei crize identitare scapata de sub control… Iar ceva mai departe iar si iar, alte si alte statui, ce par a fi confectionate de mana aceluiasi mester…

Traversam podul de piatra medieval Kameni Most (o emblema a capitalei Skopje dar in opinia mea, restaurat intr-un fel nu chiar fericit) si intram in zona bazarului vechi… Acesta parca ne ofera o imagine mai cinstita a orasului si cu siguranta mai vie.

Plecam catre Struga pe drumul laturalnic, prin Debar; un drum apropiat cu granita albaneza, prin munti. Calatorim prin vai, printre dealuri impadurite, presarate cu lacuri si sate agatate la inaltime…

Si oprim la un restaurant albanez pentru o gustare si un pic de odihna: caldura ne nauceste. Restaurantul este ingenios amplasat pe malul unui rau; are si un havuz cu pastravi, e racoare si preturile sunt prietenoase, ca si personalul restaurantului: ospatarul nostru vorbeste foarte bine engleza, este absolvent de Relatii Internationale si se bucura de intalnirea cu noi – ne spune ca a fost la Bucuresti in anii trecuti. Fireste, si aici oamenii sunt atrasi de motocicletele noastre, in special de cele doua cu atas. Sunt un pic mahnit ca nu am mers si eu cu Jivina in calatoria asta, insa nepregatita corespunzator ar fi fost un chin atat pentru mine cat si pentru tovarasii mei de drum.

Si totusi, suntem in Yugoslavia…

Cultul pentru partizanii celui de-al doilea razboi mondial ne aduce aminte de asta.

Drumul serpuieste acum printr-un peisaj din ce in ce mai aspru.

Tarziu in noapte ajungem la Struga, pe malul lacului Ohrid. Ramanem peste noapte la Hotel Diplomat, o intamplare care se va dovedi cat se poate de fericita, precum veti vedea in episodul urmator al povestii noastre de calatorie in Balcani. Aici este drumul parcurs in etapa aceasta:

Citeste mai departe despre calatoria in Balcani

6 thoughts on “Macedonia. Spre Lacul Ohrid (1)

  1. Sunteti niste rai, adica io zac pe coada atata vreme si voi o tuliti. In loc de like (habar nu am cum se da) va urasc nesincer.

    Si eu citesc cu sufletul la botul cainelui, fara misto, bagati la cat mai multe. Considerati like. I like. Si ma fac io cu un motor, fie el si Vespa😀

    Sa traiti bine si sanatosi.

    1. Saru` mana! :-))))

      (foarte hazos – si cald; inimos – e comentariul tau, sa traiesti si tu si potaia si tot ce ti-e drag!)

      P.S.: daca ai cumva o retzeta de plescavitza, da` si mie un link, sa-l inserez…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s