Donatorii de organe

Motociclistii sunt perceputi adesea ca fiind doar o gasca de teribilisti ce-si tureaza motoarele noaptea scandalizand oamenii cumsecade. Donatori de organe ! – ni se arunca uneori, ca o anatema, din varful buzelor inversunate de orele pierdute la volan, urare susurata cu venin dintr-o masina imobilizata in trafic. Cei ce gandesc astfel despre noi, cei pe doua roti, uita ca poate chiar vietile lor, schimonosite de ura si asa strambe cum si le traiesc, pot fi salvate de un asemenea… donator. De unul dintre noi.

Doar adrenalina, viteza, scandalul si pericolul definesc motociclismul? NU.

Suntem oameni normali, cu totii vrem sa ne intoarcem mereu, intregi, acasa. Ca si voi. Motociclistii nu sunt nici un grup de maicutze pline de smerenie, nici heruvimi, nici un club al femeilor gravide. Dar nici diavoli pe doua roti. Ne salutam cand ne intalnim pe sosea, ne dam o mana de ajutor la necaz dar si impreuna ne place sa fim, uneori in calatorii ori doar la o bere, ca sa povestim de „ale noastre”: sa radem, sa glumim, sa povestim despre iubirile ori familie noastre, despre motocicletele noastre sau despre locurile vazute. Ori despre oamenii frumosi intalniti (nu stiu cum se face, dar motociclistii intalnesc mereu oameni frumosi calatorind)… Sunt asadar motociclistii -adesea insultati de prostime cu vorbe precum donatori de organe – cei pe care televiziunea-i arata indeobste doar cand sunt un morman de carne inspumata de sange risipita pe sosea? Ce e adevar si cat e minciuna in aceasta imagine-sablon? Si daca-i mai greu a gasi un raspuns, hai sa-l gasim impreuna…

Aflati ca ne strecuram in trafic nu pentru a face in ciuda cuiva ci pentru ca si pentru asta e o motocicleta construita; mai aflati ca in tari precum Italia, Anglia ori Franta e de la sine inteles ca soferii prinsi in trafic lasa culoar liber motociclistilor; aflati si ca orice zi cu soare ne goneste din case, la „o ieseala” calare pe motor – de aceea vedeti strazile pline cu motociclete, in zilele de vara. Pentru altii, motocicleta este si o parte a job-ului: politistii pe motocicleta ori curierii rapizi, salvatorii moto SMURD sau agentii BGS motorizati. Cu totii suntem o mare familie pentru care mersul cu motocicleta este placerea cea mai de pret nu doar cand ne distram calatorind ci si cand e sarcina de serviciu…

foto dexxter( fotografie realizata de: Dexxter – „medalie de argint” in concursul de km)

„Eu nu imi asum eticheta de “donator” pusa de o majoritate care traieste visceral, batandu-se si platind pentru obiecte “cu care fac ceva” si nu apreciaza chestii conceptuale cu care “nu pot face ceva”. Ei nu ar dona nimic din ce e tangibil, dar doneaza darnic din intangibil si fara valoare in ochii lor (voturi de exemplu, ca doar voturile nu se mananca, se doneaza pe vreo galeata), dar cand sa li se dea si lor ceva, vor ceva tangibil, mancabil, sfasiabil – nu va mirati de ce “donatori de organe” e eticheta  – un obiect ce se poate desface pe bucati, asa ne vad. De ce nu suntem numiti “donatori de viata”??? Viata nu se poate manca, nu se poate masura, nu e obiect. Homo sapiens (omul cu sapa) nu se simte confortabil in lumea conceptelor, doar in lumea obiectelor, si asa cuantizeaza “donatorii de organe”.
Asa ca: fuck them! Vor obiecte, eu le donez organ la greu, eu imi donez mie niste viata la fiecare tura cu motocicleta, cand am grija sa vad cat mai multe, sa impart cu prietenii impresii si poze; donez prietenie, donez ajutor.
Eu nu accept eticheta de obiect, eu sunt un duh liber si un vant liber calare pe motor”  spune Feri – si sunt in total acord cu el. Citeste comentariul sau, intreg, mai jos.

lucian gg(foto:  Gheorghe Lucian)

Patruzeci de motociclisti „au alergat” pentru cei mai multi si mai frumosi kilometri parcursi pe doua roti in sezonul 2012, sub o singura regula: cine calareste cel mai mult castiga. Nu premii fabuloase ci bucuria de a impartasi camarazilor sai cele mai frumoase imagini de calatorie. Castigatorul este Lucian – a parcurs aproape 25.500 de km in acest an, cu o motocicleta BMW R1100 RS. Mai jos, „laureatul” ciocneste halba cu noi toti, in semn de salut al comunitatii moto si de respect pentru pasiunea noastra comuna:

lucian

IMG_7251

IMG_7263

Lucian duce la inima o turta dulce din cele daruite de Feri fetelor. Cu totii suntem o particica din acea inima… Apoi, la un shooting impreuna cu Andreea si Corina, camaradele noastre motocicliste. Fiecare din oamenii ce-i vedeti in aceste fotografii au tolba incarcata cu povesti interesante despre ce inseamna 2 roti si deseori se implica in ajutorul celor in nevoie – fie ca sunt oameni in dificultate ori animale napastuite. Solidaritatea motociclistilor se rasfrange, adesea, si asupra celorlalti…

Trofeul concursului de kilometri este construit cu mainile sale de Taz Asg din piese de schimb pentru motocicleta, uzate. (foto: Marimar Del Bosque Estrella) De la inceputul concursului de kilometri el a adunat piesele necesare si intr-un final, le-a sudat impreuna in forma unei mici motociclete.

trofeul 1

Trebuie inteles ca in fapt, „concursul” a fost doar un pretext: nimeni nu si-a fortat puterile spre a castiga, fiecare a mers in legea lui pe unde a avut chef; motoristii isi indeamna caii lor la drum altfel decat atunci cand calutii sunt inchisi intr-o cutie protectoare din metal si sticla, mergatoare pe 4 roti. Altfel vezi oamenii si tot ce te inconjoara savurand fiecare senzatie pe care drumul ti-o ofera; altfel te intorci acasa, plin de praf si obosit, dar cu inima implinita.  Aici sunt detalii despre toti donatorii de organe participanti in „CONCURSUL gratuit cu premii GRATIS”, clasamentul final si motocicletele pe care acestia au alergat. Iar dupa un sezon incheiat cu bine, ne-am adunat sa ne veselim, sa comentam pozele calatoriilor noastre, sa udam premiile dar mai ales pentru a fi impreuna. Mai jos sunt cateva fotografii de la evenimentul gazduit de „Papa la Soni”:

IMG_7283

IMG_7321

IMG_7275

IMG_7242

IMG_7249

IMG_7246

IMG_7250

IMG_7264

IMG_7276

IMG_7256

In esenta, donatorii de organe ce-i puteti observa in fotografii au comentat proiectiile cu poze din calatoriile fiecaruia si au socializat la un drink, Feri a daruit fetelor inimi mari din turta dulce, Lucian a impartit premiile cu ceilalti, Andreea a plusat cu o „damigeana” de tzuica de Arges, „cupa” construita de Tiranspider (Taz Asg) a circulat din mana-n mana si a starnit admiratia tuturor -nu cred ca a scapat careva care sa nu se fi pozat cu motocicleta-trofeu, Dan ne-a povestit cate ceva din Crimeea, Cicloburu si Grip au venit cu motocicletele chiar si-asa, pe un frig uracios (iar Ural-ul lui Cicloburu a entuziasmat toata suflarea), am chefuit si ne-am veselit cu totii, fara deosebire de… capacitatea cilindrica ori de numarul kilometrilor parcursi… Fiecare a primit din partea lui Lucian un set complet al fotografiilor expuse (fiecare din cei ce au trimis poze au fost reprezentati cu cate o fotografie de calatorie moto), iar berea a alunecat perfect si din belsug intr-o asemenea companie placuta.

IMG_7317

Cateva din fotografiile noastre de calatorie le puteti vedea la Papa la Soni , in Bucuresti, str. Sf. Voievozi nr. 13, pana in 14 decembrie. Fragmente din calatoriile pe doua roti. Cate ceva din ce vad ochii donatorilor de organe atunci cand nu doneaza.

aventuri

*** Le multumesc lui Codru StefanescuIstvan Kiss si Adrian Preda pentru ajutorul tehnic acordat, le multumesc celor care au participat la „concurs”, dar si celor care chiar neavand motocicleta au sufletul alaturi de al nostru. Si-i multumesc motocicletei mele – pentru ca datorita ei si acestei pasiuni am prilejul sa va cunosc pe toti! Multi kilometri frumosi tuturor !

IMG_7225

Vezi aici detalii despre CONCURSUL gratuit cu premii GRATIS

Articol scris in memoria prietenilor nostri motociclisti ce nu mai sunt printre noi.

 

34 thoughts on “Donatorii de organe

  1. Toate bune si frumoase,domnilor motociclisti
    Toti avem pasiuni si incercam sa ne bucuram de viata.
    La modul cel mai sincer:FIECARE dintre noi incercam sa ne bucuram de orice secunda a vietii noastre!
    DAR,exista si o latura,care tine de bun simt,domnilor.
    Fa ce vrei fara sa afectezi vietile altora.
    Noi locuim in Bucuresti,din pacate o zona care permite curse interminabile de motociclete ,in special dupa lasarea noptii.
    Suntem mii de familii pe Soseaua MIhai Bravu,oameni care avem copii mic,batrani,bolnavi.
    Neuitand de sirenele politiei,ambulantelor,pompieri,claxoanele nervosilor din trafic,…………………..
    CU CE V-AM GRESIT DOMNILOR MOTOCICLISTI????????
    Unde este respectul dvs. pentru concetatenii dvs???
    Este o notiune simpla,domnilor!
    Vreti respect?
    Respectati si dvs cetatenii care nu v-au gresit cu nimic si vor sa se odihneaca(deoarece,noi ZIUA MUNCIM)
    SE pare ca ,dinmoment ce dvs.va rulati motocicletele toata noaptea,nu aveti notiunea de „MUNCA”
    niCI PE CEA DE BUN-SIMT.
    CU parere de rau,dvs. va puneti singuri in postura de a nu fi respectati.
    P.S.
    NU stiu daca aveti bebelusi in casa,pe care va chinuiti sa-i adormiti.Si,care,dupa cateva curse de motociclete,se trezeste,plange inca doua ore si te aduce la disperare de nesomn.
    Sfatul nostru este:respectati regulile de circulatie,respectati cetetenii,incetati nebuniile dvs,si atunci veti INCETATA SA FITI DONATORI DE ORGANE.
    Sfat mai bun nu avem.
    Va dorim o viata linistita ,lunga si frumoasa.Total diferita de cea pe care o faceti altora.

  2. Inainte de a fi un donador de organe, sunt un sot si un tata la trei copii: un baiat istet ce iubeste motoarele si vrea sa studieze pianul cand intra la scoala de muzica, are aproape 6 ani, o fetita frumoasa si dulce careia ii place sa o plimbe tati pe motor, de aproape 4 ani, si un prichindel de aproape 6 luni. Un om caruia ii place sa mearga pe doua roti si pe care mai multi incearca sa-l dea de asfalt ca ei sa intre pe banda lor (fara a semnaliza, fara a se asigura si fara a-si cere scuze, cum s-a intamplat azi), sau pentru simplul fapt ca sunt mai mari…. Multumesc soferilor (in randul carora ma aflu si eu), care au respect pt ei insisi si pt ceilalti participanti la trafic! Cred ca daca am sta la o cafea cu celalalt participant la trafic, am fi mai atenti si mai respectuosi cu el, l-am vedea ca o persoana si nu ca un rival. Multumesc soferilor cu bun simt pentru ca au bun simt! Sergiulius 13

  3. Foarte frumos spus! Mi-a placut enorm articolul. Eticheta pusa este si a fost o idiotenie. Din pacate, soselele noastre sunt foarte periculoase chiar si pentru cei pe patru roti ca mine.

    Felicitari pentru initiativa oricui ar fi initiatorul concursului mentionat. Cred ca intrecerea a fost de fapt premiul, iar intalnirea de dupa bonusul de participare🙂

    1. Ma bucura ce-aud! Intr-adevar, asa cum zici, inca nu stim sa folosim soseaua impreuna

      Premiul a fost, de fapt, prilejul de a bea o bere intre prieteni, cu toate ca nu ne cunosteam dinainte cu totii (dar stii cum e la motociclisti, asta conteaza mai putin). Si cel mai mare premiu este ca fiecare, indiferent de cati km a mers, i-a mers cu bine; cu amintiri frumoase si cu cate ceva bun de impartasit celorlalti, fie ei pe doua ori patru roti.

      Respect!

    1. Intotdeauna cu grija! Multumim!

      Atat eu cat si prietenii mei suntem genul „pasunisti” – mai putin, mai rar sau chiar deloc „vitezisti”…

      Mai aveti CZ-ul? O motocicleta foarte frumoasa…

      1. Domnul meu, asta era prin 1960. In 1987 am parasit Romania legal, asa ca am plecat cu 70 de kg. de haine . Asa era legea. Dar ar fi o idee sa ma mai urc odata pe o motocicleta.
        Noapte buna.

  4. Superb! Eu am un singur cui faţă de voi, cred că ţi-am mai scris, anume, zgomotul infernal, mai ales din partea celor care se dau noaptea. 😯 Voi în mod sigur nu faceţi parte dintre teribilişti, ci dintre sufletişti.

    Mulţumesc mult pentru mesaj, cred că Margareta a voastră şi Mişu al nostru sunt în eterna splendoare, în care ne aşteaptă – mă rog să fim vrednici de reîntâlnirea fără sfârşit.

    1. Da, mi-ai mai scris pe tema zgomotului facut noaptea de catre unii dintre motoristi insa nu am comentat – nu din lipsa de politete… Uite ce cred eu:

      Iti respect opinia despre zgomotul facut de motociclistii de noapte, atunci cand e in exces. Astia isi scot din tobele de esapament niste site ce au rolul de a atenua galagia, ca zgomotul motorului sa se auda foarte tare. Ori inlocuiesc cu totul tobele de esapament, cu unele performante -dar care sunt destinate performantei pe circuit sau prin paduri si coclauri, nu pe sosea. Obisnuiesc sa justifice ca „loud pipes save lives” si ca astfel imbunatatesc performantele motorului. Intr-o masura, au dreptate dar intr-o masura foarte mica… Opinia mea e ca „te salvezi” singur, circuland „cu capul” si nu facand zgomot.

      Cursele de noapte prin oras sunt o prostie; cursele se fac pe circuit si nu pe strada. Dar, cu timpul, civilizatia se asterne si prin cotloanele de creier mai nevoiase la acest capitol…

      Multumesc si eu pentru comentariul tau, e binevenit. Toate bune, Roxana!

  5. Ciudata lume si ciudata viata aveti si voi! O spune cineva care se impiedica si cand coboara scara, care si-a fracturat piciorul dandu-se jos din pat si care n-a reusit sa mearga pe o bicicleta nici macar cu roti ajutatoare.:))Dar mi-ar placea sa simt senzatia vantului batand in plete.Nu si a mustelor intrate-n gura.:) Felicitari pentru pasiune si perseverenta. Voi mai trece(asta daca e permis accesul si celor nemotorizati…)

    1. Adelina, nu e asa de ciudata lumea noastra pe cat pare vazuta dinafara iar mustele ne cerceteaza mai rar decat viespile, care uneori iti intra pe sub haine… Atunci sa te tii!🙂

      Poti trece cand vrei, accesul nu e restrictionat!🙂 Multumiri pentru felicitari!

  6. Cind pasionatii aceleiasi pasiuni se intilnesc,timpul sta in loc,se uita si se mira.Vorbesc ori toti de-odata ori pe rind si-si iau vorba din gura.Isi arata unul altuia ce-a mai gasit,ce-a mai vazut,ce a mai facut si rid si se bucura impreuna si indiferent de virsta sint toti copii.
    Continuati sa va intilniti,sa va jucati impreuna caci restul lumii nu exista.Sinteti doar voi si pasiunea voastra.
    Doamne ajuta,tuturor!

  7. stii bine ca nu imi fac reclama si ma doare in apasare, dar ti-am dedicat o postare, daca nu iti place, sterge fara probleme link-ul, eu sper sa iti placa macar harley-ul ala vechi, mai am zeci de poze, dar nu atat de interesante, le-am urcat acum, a fost misto exceptand ceea ce am scris anterior.

    iti dedic poza aia la care am pus link, m-am indragostit de motorul ala, din pacate, mult peste nasul multora, costa.

    http://aphextwinz.wordpress.com/2012/12/12/paulesti-sa-traiesti/

    (repet daca e ceva nasol sterge link, dar nu e reclama la nimica, sunt doar motoare de la o manifestatie)

    1. Fooooarte, foarte mistoaca motocicleta aia de mi-ai dedicat-o, e beton! Saru`mana! Dau o bere!

      Nu ma prind ce marca e, poate stie cineva? E cea verzuie, de-aici, scrie abuziv pe ea HD. help: http://aphextwinz.wordpress.com/2012/12/12/paulesti-sa-traiesti/ Cred ca e un MZ ETZ modificat, ca io nu stiu cu exactitate decat marcile motocicletelor de pe surprizele de la guma de mestecat.🙂

      Hai, mai, cum se poate sa imi vorbesti de reclama ori sa-ti sterg linku? Ma necajesti spunandu-mi … Sa nu te mai aud, pune fratzica cate link-uri vrei, oricand! Iar asta chiar ca e f misto! Imi place mult articolul! (Eu la o intrunire moto nu am fost niciodata).

      Si nu-ti face probleme, poti scrie ce vrei tu, stiu ca esti prietena noastra si nu e musai sa fim mereu intr-un perfect acord.

      Si mai stiu ceva: esti mereu dintr-o bucata si pozitiva. Saru`mana!

      1. Bai, faza e ca cine o avea (nu ma pricep la motoare, la cai, caini, masini, ma bag, dar la motoare, ba) era un personaj din Ploiesti care zicea ca e HD, io statui pe langa ea, ma uitai, o mirosii, arata a Harley, suna a Harley, it must be a Harley. Dar repet, e doar o opinie.

        Nu te mai necajesc, hy hy sir, am retinut.

        Faza misto (nu am bagat in articol) a fost ca la festul ala era blocata circulatia, io, muiere cu matiz rosu (da, stiu, de rasul curcilor) m-am bagat in marea de motoare, ca na, atata politie, valuri de bere, am mers cu toti gramada pana spre bukale fara probleme.

        Dar a fost un fest mai deosebit, mai am poze, o sa le caut si iti dedic, chit ca nu sunt minunate pozele, dar dupa ce parchezi langa butoiul de bere, mai tremura si mana.

        Ba chiar am instalat cortul fix langa scena, sa nu cumva sa imi ia cineva berea inainte :))

        Sa stii ca si eu iti citesc articolele cu mare placere si, reiterez, depanator de motoare, am pile. Imi pare rau ca nu ma pricep pur tehnic, dar vorba lui Toma Caragiu, am pe cineva. Cel mai bun prieten al meu motorist s-a lasat in urma unui accident, in general nu scriu despre bomboane fara sa stiu macar vag ce sunt ele.

        Spor si RESPECT. Iti caut azi pozele de la fest, dar acum suntem la operatiunea „dezapezirea”.

  8. bai, astia de la wordpress is mai varza decat niste secretare. am niste poze mortale de la oarece chestii legate de motoare. stii ca nu am site pe bani si nu imi fac reclama, nu le gasesc neam, asa ca o sa le repun pe blog si, daca nu te superi, pun link, nu sunt poze bune, dar am niste motoare antice splendide in poze.

    mai caut, poate totusi gasesc pozele. ce am scris, de aia care sunt dusi cu capul si merg pe doua roti, mentin, ce zic in rest, respect pentru cei care au respect si ai ramas dator sa imi plimbi cainele bolnav in atash🙂 caut poze, daca gasesc le urc si iti dau link.

    1. cum am zis: oricand, orice link al tau e binevenit, posteaza pe viitor tot ce-ti trece prin cap fara sa ma mai intrebi inainte, ai acceptul meu anticipat.

      daca-l plimbam cu atasul la primavara e tarziu? n-am mai mers de prin septembrie cu ea, cu aia cu atas – nu are ITP si nici grozav nu merge – probabil doar la „mosociclisti” am s-o scot in iarna asta, sa se bucure copiii de ea. sau sa le-o imprumut pentru asta, sa o conduca chiar „Mosu`”- cum hotarasc mosociclistii.

      Mosociclisti = http://moshociclistii.wordpress.com/

      1. Ti-am zis ca e varza wordpress, abia acum am vazut replica completa, multumesc frumos, imi place cand nu sunt conditionata. Sper sa mai traiasca pana in primavara, am pe undeva o poza misto cu o potaie care sta pe ghidon, in Pisa (nu a ma-sii cu cratima).

        De ITP si probleme tehnice, rezolvam, stai sa vedem cu coloana mea si creierul maimutei, ambele costa si sunt greu rezolvabile, mama ma-sii, dar ne descurcam noi, tot inainte.

        Misto link la mosociclisti, pacat ca nu sunt in domeniu, adica imi pare oarecum rau pentru mine ca primul sotz nu m-a lasat sa imi iau carnetul, dar niciodata nu e tarziu, mai ales ca avem pile si el are firma de accesorii de motoare, poate ai su luat ceva de la el, ca e lumea mica, Louis e pe toate gardurile la mine in cartier🙂

        Sanatate si lasa-mi cate un link daca mai scrii ca e praf interfata asta noua de la idiotii astia, mai scotocesc eu sa gasesc ce ati scris, ca altfel, canci.

        respect!

  9. Mai oameni buni,eu nu sint moto.Imi place sa va vad,dar eu nu.Ce stiu eu este din biciclitul cu rucsacul in spate,pe soare,ploaie,vint si este mersul si cataratul pe munte prin ploaie ,soare ,vint.Si asta inseamna dorinta de a fi impreuna cu tot imprejurul.Doar eu (tu) si natura in mediul ei curat,salbatic.
    Avantajul vostru este ca puteti parcurge distante mai mari.
    Acum pot mai putin,asa ca…pe patru roti pina la zona de parcurs si de-acolo pe jos.De aceea nu va dau lectii.Voi sinteti in trafic,doar voi va puteti face respectati.
    Sa va fie bine,distractie placuta si la noi concursuri!
    Alexandru.

    1. Avantajul nostru e ca parcurgem distante mari, e drept. Dar avantajul tau e ca pe distantele parcurse pe munte, la picior, vezi iarba mai de aproape: vezi detaliile, vezi ceea ce e dificil de vazut de pe sosea…

      In ce priveste traficul, tocmai vorbeam si pare o parere majoritara: ca motociclistii sunt din ce in ce mai vizibili in trafic, in sensul ca soferii romani progreseaza in a-si intelege statutul… Oamenii incep sa priceapa ca un automobil nu te transforma in Zeu. Si ca pe drum suntem egali. Ca drumul nu-i croit doar pentru masina. Da, criza financiara ajuta🙂

      Multumim frumos, Alexandru!
      Sa iti fie bine si tie iti dorim cu totii, esti cu noi! Respect!

  10. Totul bine si frumos dar eu nu imi asum eticheta de „donator” pusa de o majoritate care traieste visceral, batandu-se si platind pentru obiecte(cazi de fite, moaste, bilete de autobuz, toale, masini) „cu care fac ceva” si nu dau bani si cu atat mai mult nu apreciaza chestii conceptuale care sunt continute sau formate de cele dinainte – cu care „nu pot face ceva” – un proiect de casa, spalatul in apa ne-fitoasa care ia forma vasului, credinta, transportul. Cum gandesc asa doneaza: Ei nu ar dona nimic din ce e tangibil, dar doneaza darnic din intangibil si fara valoare in ochii lor(voturi de exemplu, ca doar voturile nu se mananca, se doneaza pe vreo galeata), dar cand sa li se dea si lor ceva, vor ceva tangibil, mancabil, sfasiabil – nu va mirati de ce „donatori de organe” e eticheta – un obiect ce se poate desface pe bucati, asa ne vad. Cand un motociclist, constructor ce cade de pe schela, si altii mor si altii traiesc, atunci ei doneaza viata. De ce nu suntem numiti „donatori de viata”??? Ca pentru asta se zbate bolnavul si asta primeste in final. Nuuuu, cum pui mana pe viata? Viata nu se poate manca, nu se poate masura, nu e obiect. Homo sapiens(omul cu sapa) nu se simte confortabil in lumea conceptelor, doar in lumea obiectelor, si asa cuantizeaza „donatorii de organe”.
    Asa ca fuck them, vor obiecte, eu le donez organ la greu, eu imi donez mie niste viata la fiecare tura cu motocicleta, cand am grija sa vad cat mai multe, sa impart cu prietenii impresii si poze, donez prietenie, donez ajutor.
    Eu nu accept eticheta de obiect, eu sunt un duh liber si un vant liber calare pe motor.

    De-aia am venit si sa va intalnesc.
    Bine am facut

    1. Ai scris grozav! Ai pus degetul pe rana. Evident ca nici eu nu imi asum eticheta de “donator” si nici nu am intentionat sa imi insult prietenii. Am folosit-o in articol si in titlu doar pentru a sublinia cruzimea acestei anateme. O insulta ce nu o merita nici macar cei care doneaza la propriu. Viata, nu organe – asa cum ai scris.

      Ma bucur mult ca ai venit si ma bucur mult ca te-am intalnit. Foarte foarte mult. Sa ne vedem sanatosi cat de curand si tinem pumnii! (Stii tu pentru ce…Sa ne anunti!)

  11. Respect

    Dar ca motociclist ocazional. adica ala din spate care daca pica ramane si se vede tricoul pe care scrie „daca vedeti ce scrie aici inseamna ca proasta aia a cazut” sa iti zic numai cateva chestii mici care, cum stii, nu te contrazic.

    Acum niste zeci de ani, prin Italia care stii, e plina de motociclisti, am auzit prima oara expresia cu „donatorii”. Minim acum 14-15 ani. Si m-a amuzat si iti spun si de ce, in apararea mea.

    Am vazut in foarte scurt timp doua accidente nasoale, unul sub un pod ingust in curba in care au intrat cu viteza, desi abia era loc de doi caini acolo, pas de masina si motor, altul pe polei.

    La unul din ele am auzit expresia cu donatorii si, recunosc, m-a amuzat si nu mi s-a parut peiorativa, pentru ca am vazut inconstienta in ceea ce s-a intamplat.

    Ultimul (sper sa nu mai vad in viata mea asa ceva), in nordul Italiei de unde coboara mari gasti de motoristi din Austria, un pusti, viteza mare, casca neprinsa, Paulino, l-am vazut cum se scurgea viata din el inclestat pe ghidon, restul motocicletei a sarit peste gard, asa tare a dat intr-o masina care iesea regulamentar, omul ala a ramas socat, pustiul nu cred ca avea 18 ani.

    Cum stau aproape de autostrada, aud teribilistii vara, am la bloc minim patru motociclisti si sar din scutece cateodata cand ii apuca ambalatul dupa niste motorole.

    Deci, cu tot respectul, ai dreptate si nu ai, in sensul in care sunt si altii pe strazi. Stii ca sunt cu voi, dar vara e nenorocire cand ii apuca ambitia pe unii. De altfel nu exista dreptate absoluta, doar voiam sa punctez, daca noi, calaretii, nu ca nu ar fi unii, am pretinde ca stim totul despre cai, am fi un club select, ei bine, exista si unii care omoara caii din prostie.

    Nu stiu cum sa ma exprim bine ca sa ma intelegi, dar mi-ai dat un sut in fund, mie aia cu donatorii de organe mi s-a parut mereu amuzanta, nu peiorativa.

    ps: cele mai misto gasti de motociclisti le-am cunoscut in nordul extrem al Italiei, de un bun simt de nedescris, chiar daca erau grupuri mari, aici, cred ca ai vazut la mine pe blog la festurile de motoare, era sa imi rupa gatul unii beti turta.

    Adevarul e undeva la mijloc, nu te mai supara si incearca sa educi prin puterea exemplului, la mine, pe alocuri, a tinut. Respect bro si nu pot ura multi kilometri, ca de oboseala am dat cu masina in gard, am ucis o sarma, asa ca: trap si galop tuturor si respect pentru ceilalti. Pfua cat am scris, mai bine dedicam articol separat la mine🙂

    1. Io stiu bine ca pe strazi sunt „si altii” – motociclistii nu sunt nicidecum un grup de maicutze pline de bunavointza si smerenie, nici heruvimi, nici un club al femeilor gravide. Nu asta vreau sa zic cu articolul meu cam patetic, adica sa spun io acum ca motociclistii sunt pasionati de origami, nu de viteza.

      Am incercat doar sa prezint si cealalta fata a medaliei. Joaca noastra de-a km gratis poate fi exact unul din exemplele pozitive de care vorbesti si nu e singular – nu stiu cata putere are un exemplu ca acesta si nici nu imi permit sa educ pe nimeni (si nici nu vreau si nici nu pot) incerc doar sa relatez cate ceva despre ce-i „dincolo de gard” ca lumea sa poata intelege, daca are dispozitia de a intelege, tocmai asta: ca traim partial color si nu alb/negru. Nici negru deplin. Si ca exista viatza dincolo de „stirile de la ora 5”.

      Expresia „donatori de organe” este o insulta, tinand cont de cine anume, cum si in ce fel ne spune astfel si in ce imprejurari… Indiferent de numarul accidentelor in care mor pustani teribilisti***, tot o insulta este si nici macar decesul lor -ca e din teribilism, prostie, orice vrei tu- nu justifica folosirea unei asemenea etichete. O consider din gama: ciuhap-bozgor-cioara.
      *** Deseori organele prelevate in cazul mortii violente a pustilor astora teribilisti salveaza vieti. cam ei sunt singurii donatori „la liber”, acesti… iresponsabili; ca aia responsabili doneaza cel mult membrilor de familie ori isi vand rinichii prin anunturi in ziar… acesti motociclisti morti doneaza viata, nu organe, asa cum a explicat Owene. Acest lucru mie imi starneste respect, nu un ranjet in coltul gurii.

      Ma uimeste si pe mine cat ai scris! Si ai abordat un stil sobru, de obicei scrii jucaus si alert… Ai tu ceva pe suflet, precis…🙂

      Si da, peste tot „exista si unii care omoara caii din prostie” – dar aceia se numesc carutasi, nu calareti…

      Saru`mana si toate-toate-toate cele bune !

  12. jos palaria Rares.nu cred, nu vreau sa cred ca .. daca un om care nu are legatura cu fenomenul moto nu ar intelege si nu ar face diferenta, dupa ce citeste randurile tale.

    pentru ce ai scris: RESPECT

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s