Thasos, Sithonia, MK, Kosovo

Primul lucru ce-l vad in Kosovo este un camp minat. In stanga si-n dreapta soselei. Un pas in afara drumului si-o mierlesti. Nu-i locul potrivit pişării in natura…🙂

WP_20140628_145

Dar pana sa vad asta, petrec zile frumoase in Thasos, Sithonia si Macedonia.

WP_20140624_013

WP_20140625_011

WP_20140623_092

WP_20140623_038

WP_20140623_127

WP_20140623_058

WP_20140624_006

WP_20140624_028

WP_20140624_117

WP_20140625_020

WP_20140625_060

WP_20140627_007

WP_20140627_067

WP_20140628_022

WP_20140628_059

Imprejurimile drumului sunt minate in Kosovo si la granita cu Macedonia si la cea cu Serbia. Toate podurile au indicatoare pentru tancuri si trupele de mentinere a pacii KFOR sunt omniprezente.

WP_20140628_068

WP_20140628_113

O singura zi in Kosovo poate fi o experienta mai mult decat suficienta si lamuritoare pentru orice extremist sau propagator al secesiunii pe baze etnice. Din nou in Macedonia si apoi in Bulgaria, spre casa, cu gandul la Marea Egee. Ce-mi doresc s-o gust iarasi, in toamna …

WP_20140629_002

WP_20140629_014

WP_20140623_126

Traseul intreg a avut, de fapt, aproape 3.000 de kilometri :

Culorile marii la Kaliakra

12 thoughts on “Thasos, Sithonia, MK, Kosovo

  1. Stunning photographs… I hope you have a wonderful weekend!
    Best wishes, Aquileana😀

    ★ ★ ★ ★ ★ ★ ★ ★ ★★ ★ ★ ★ ★ ★ ★ ★ ★★ ★ ★ ★ ★ ★ ★ ★ ★

  2. Mulţumesc mult şi pentru harta Google ataşată. Eu sînt un împătimit cultural după Via Egnatia, şi văd că pe hartă este prins aproape tot itinerarul. Criticul literar Dan Culcer observa că eu nu ataşez hărţi la textele mele. Harta aceasta mă ajută să îmi fixez ideile în spaţiu. Nu realizasem până acum cât de aproape este Bitola de Corcea. Olteanul Şerban Cioculescu era la un moment dat intrigat că niciun presupus „consătean” de la Sadova nu îl căutase vreodată pe Mihail Sadoveanu. Pentru că acei presupuşi „consăteni” olteni de fapt nu existau, conchide Şerban Cioculescu: bunicul dinspre tată al lui Mihail Sadoveanu venea de pe teritoriul traversat de Via Egnatia. Să amintim că tatăl macedonean al Bolintineanului venea la noi de pe un versant al muntelui Morav, iar bunicul lui Mihail Sadoveanu, trecut în actele româneşti cu porecla Corciali, venise de pe celălalt versant. Dimitrie Bolintineanu scrie despre Cavala, văd că apare pe hartă. Avem mărturia lui Mihail Sadoveanu din „Anii de ucenicie” că macedonenii vor influenţa prin norocul lor financiar cultura română, sprijinind editarea unor reviste literare superbe, chiar dacă erau tipărite în tiraje homeopatice, aceasta judecând lucrurile după normele „culturii de masă”. La ora actuală, Macedonia este împărţită în trei: Macedonia Pirinului (aparţinând Bulgariei), Macedonia egeeană (aparţinând Greciei), şi Macedonia Vardarului (adică republica Macedonia, recunoscută de Grecia actuală doar sub sigla FYRM, de la Former Yugoslav Republic of Macedonia). Fiecare dintre părţi, (FYRM, Bulgaria, Grecia), încearcă să îşi aproprieze moştenirea statului macedonean antic. Dar înainte de 1989, profesorul Ioan Dima de la Facultatea de fizică a Universităţii din Bucureşti, pe vremea când efectua o vizită semi-oficială în Macedonia Pirinului, el ocupând poziţia unui înalt demnitar în statul român, a fost în permanenţă filmat –aflând ulterior aceasta– de serviciile secrete din Bulgaria, care credeau că a fost trimis de Nicolae Ceauşescu pentru a lua legătura cu aromânii. În sala unui muzeu din Plovdiv (acesta este nume slavonic deformat pentru vechea denumire tracică Pulpudeva), Ioan Dima a fost contactat de un macedo-român, care i-a spus într-un mod expres că macedo-românii din Pulpudeva tracică vor o punte modernă către România! Prudent, universitarul Ioan Dima a răspuns numai în termenii cei mai diplomatici cu putinţă, dar în acelaşi timp foarte româneşti – trebuie să recunoaştem că şi dictatorul Nicolae Ceauşescu stăpânea la perfecţiune arta aceasta, pe care internaţionaliştii o condamnă – temându-se de o înscenare. Chiar dacă era numai o posibilă provocare, această înseamnă că ideea respectivă plutea în aer, probabil cel puţin de pe vremea războaielor balcanice, când Titu Maiorescu era prim-ministru. Şi cât de aproape este Corcea de Ioannina ! Aveam un bun prieten vlah la Craiova, dar care venise din Ioannina. Copil, fusese luat ostatic de comunişti pe vremea războiului civil din Grecia şi fusese trimis în România. Făcuse liceul şi facultatea de matematică în România, la Cluj. Apoi a fost o vreme bun profesor de liceu la Craiova. La un moment dat s-a dezgheţat politiceşte situaţia în Grecia, şi a putut să plece înapoi acolo, unde avea toată familia. A primit cetăţenia elenă, apoi a revenit într-o scurtă vizită la Craiova, unde s-a întâlnit cu vechii prieteni. Când sărbătoreau la restaurantul Hanul Doctorului din Craiova şi se simţea toată lumea aparent foarte bine, el a izbucnit în plâns : “Bă, de ce nu mi-a spus nimeni dintre voi să rămân în România ?” Era o primă indicaţie despre “raiul capitalist” din Grecia. Nu ne-am dat seama.

  3. da, n-a fost o tura rea deloc. doar ca Grecia e pentru racoare. si Kosovo doar o experienta : deplang halul in care acei oameni sunt nevoiti sa traiasca. indiferent de etnie, saracia nu e un deziderat – iar in Kosovo am intalnit saracia-n pielea goala. plus masini misto de tot, ale putinilor profitori. si haos, tristete si orizont inchis pentru omul obisnuit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s