The Peloponnesus & Greece -1-

Tura asta urmez sfatul unei grecoaice -întâlnită, cândva, în Sithonia : „dacă vrei să vezi Grecia adevărată, du-te în Peloponnese. Acum, acolo merg.

wp_20160828_093

Contra sumei de 1 (un) euro, un taximetrist local îmi face semn să mă țin după mașina lui. Mergem nițel și-mi arată două hoteluri, iar eu îl aleg pe ăl mai luminos. Oamenii de-aici adăpostesc motorul pe terasa plină cu clienți. Sunt în orășelul Blagoevgrad, BG. Ar mai fi de-aici numai vreo sută de km până în Grecia, dar s-a făcut noapte de-a binelea și de ce-aș pleca de-aici?  Noul cidru de la Zagorka este foarte rece și au inimi de rață fripte pe grătar… De fapt, eu voiam să văd în vara asta orașul ukrainean Lvov. Apoi s-o iau spre Cracovia, Dresda, Karlovy Vary și nițeluș pe la munte, în Alpi. Dar prognoza unei vremi spurcate m-a alungat spre sud, spre soare și apă…

wp_20160825_002

Grecia nu mă stârnește prea tare. Am mai fost, în aria continentală a Greciei. Combinația între turismul agresiv, căldura excesivă și mârâielile grecilor, inadecvați deseori în propriile încredințări despre superioritatea lor asupra lumii balcanice (și chiar a lumii în general) mi-au amorțit, întrucâtva, curiozitatea… Acum sunt din nou pe-aici, curios să descopăr Peloponezul și doar pentru că vremea din Europa centrală m-a alungat. Am să descopăr, însă, într-o călătorie de 4.000 de km în 17 zile, ce bine a fost să vin aici.

Și deloc nu-mi pare rău…

wp_20160821_030

După o bălăceală în Marea Egee, prima țintă este Muntele Olimp.

wp_20160821_003

Petrec prima noapte din Grecia pe plajă, într-un camping de lângă Leptokaria, ceva mai jos de Katerini. Motoarele turismului industrial sunt turate la maximum pe-aici și nu-i genul de atmosferă ce o caut… Zăresc muntele și mă înfig în el, pe un drum abrupt și pustiu. Este spectaculos peisajul și nici picior de turist! Mă îndrept apoi spre Sud, atât cât pot de voinicește într-o căldură mai strașnică decât mă așteptam. Cu cei aproape 3 mii de metri, Olimp este cel mai înalt munte din Grecia, dar văzut de aproape nu este colțos deloc, așa cum pare de la distanță. Olimpul e considerat sălașul celor mai grozavi 12 zei – și aș spune că-i posibil să fi fost aievea, ținând cont de ce mișto e pe-aici …

.

Luminița de la capătul tunelului este satul Achillio -și nimeresc în ziua de hram.

wp_20160822_083

Aici este liniștit și tradițional. Vaporașele sunt pavoazate, localnicii au încins grătarele în port și se pregătesc cu toții să sărbătorească satul. Un cetățean mă încurajează insistent sa campez ilegal, cică-i ok dacă nu faci nimic rău, e vrajă că-i interzis – și chiar merge cu mine să-mi arate un loc bun, pe malul mării … (avertismentele de călătorie în Grecia îți spun răspicat că este aspru pedepsită camparea ilegală). Eu aleg, până la urmă, să închiriez o cameră fix în mijlocul satului și cu vedere spre port. Achillio nu are hoteluri mari și nici hoarde de turiști. E așezat într-un golf adânc, aflat mai jos de Volos. Suntem cu toții strânși acilea, în port. Sătenii se salută zgomotos, băutura curge, copiii aleargă în tot locul, souvlakia sfârâie în nori amețitori de fum iar muzicanții se tânguie lăcrimos.

Cu vapoarele sclipind, muzica tradițională e vie și tot satul e la horă!

wp_20160822_141

Nu plec, deocamdată, mai departe. Este greu la festivalul satului, până la 4 în zori. În plus mi-au ieftinit și băutura: de la 2.70 euro sticla de bere mi-au lăsat-o la doi, cel mult 2 și 10 🙂 Se vede treaba că-i mai scump dacă ești un biet turist… Nu și dacă povestești cu ei, saluți pe toată lumea -așa cum se cade la țară, știi să dansezi o horă și mai ales negociezi prețul…

wp_20160824_026

Traversez pe Insula Evia și apoi planul e să cobor, mai departe spre Sud, în Peloponez -de jur împrejur, în sensul acelor de ceasornic și cam cu aceeași viteză… După care, tot pe malul apei, am în gând să o iau spre Nord, până în Albania -unde aș zăbovi o vreme- am mai fost și tare mi-a plăcut… Asta e singura planificare. Deocamdată lenevesc și mă uit la case, la flori, la mare, la bărci și la paharele de bere cu preț (aproape) ca pentru de-ai lor…

.

Sportul local pe Insula Evia pare să fie schingiuirea copacilor. Cam toți pinii de pe-aici sunt jupuiți de coajă, într-un mod barbar. Lacrimile lor sunt strânse în pungi de plastic.

wp_20160824_033

Pentru tămâie ?

wp_20160824_022

Sub un cer sulfuros, părăsesc insula și mă îndrept către Korinthos.

O tai pe drumuri lăturalnice și mă pomenesc într-o pustietate de intersecții fără indicatoare -desigur că mă rătăcesc de îndată. Așa că opresc la o răspântie să întreb -și primul sosit este o doamnă călare pe un hârb de scuter de prin anii „70. Imi spune să o urmez, ceea ce și fac. Ușor de zis, greu de făcut! Drumul devine aspru acum, dar pe curbele muntelui doamna aceasta se descurcă ca peștele în apă iar eu o urmăresc cu mare greutate… Se oprește pe un dâmb, să-mi arate Atena, ce sclipește în zare … De-aici, zice, n-ai cum să te mai pierzi. Doar urmărești spre vale drumul și apoi vei vedea indicatoarele de autostradă. Ii mulțumesc frumos și se pierde în viteză, într-un mare nor albastru, lăsat de scooterul său antic. Plec apoi și eu, după ce las puțină apă în recipientul pus aici de oamenii cu milă de sălbăticiuni (tăiat dintr-un bidon gol de plastic, are o piatră înăuntru pentru a nu fi zburat de vânt) și în curând răzbesc la drumul mare. Până seara traversez Istmul Corint și iacată-mă-s!

Pe o plajă, în Peloponez, așa cum mi-a fost pofta…

wp_20160825_044

Aerul nu se mișcă nici un strop în ziua ce vine și norii mă apasă din ce în ce …

wp_20160825_048

Iar furtuna începe!

Har Domnului că nimeresc iute un adăpost, într-o benzinărie dintr-un sat. Proprietarul face loc motocicletei sub un șopron, între cele două scutere ale sale. Intre două, nu te plouă! Cât timp apa curge în șuvoaie, ședem pe două scăunele în pragul benzinăriei și omul îmi povestește despre viața ce a devenit dificilă în Grecia.

wp_20160825_051

Criza economică a distrus modul tradițional de viață pentru grecul obișnuit iar povara este resimțită mai ales de cei mici, cei care nu au afaceri conexe cu industria turistică, așa cum este și el. Lucrul acesta îl văd și eu, cu ochii mei: nici unul dintre clienți nu face plinul, ci alimentează doar de câțiva euro iar mașinile lor sunt tare sărăcăcioase. Contrar impresiei pe care o ai văzând întotdeauna tavernele ticsite, grecii de rând n-o duc deloc grozav și realizează că guvernările bazate pe promisiuni deșănțate și iluzia unei vieți fericite pe banii de împrumut i-au adus în sapă de lemn.

Ploaia se oprește. Imi iau la revedere de la acest om cumsecade și îmi văd de drum.

wp_20160824_043

Cum plouă nițel, toată circulația se dă peste cap.

„Atenție la… neatenție!” -cum zicea domnul ăla, colonel -i-am uitat numele, dar știți de cine zic: umflatul acela de la emisiunea Reflecții Rutiere: dau de o babă țestoasă oprită drept în mijlocul drumului. Ca urmare a semnalelor acustice și luminoase cu echipamentul din dotare, participanții la trafic s-au oprit și ei, cu toții, pe ambele sensuri – iar madam broască, într-un acces de timiditate, se retrage în carapacea dumneaei, încetându-și deplasarea inițiată cu scopul de traversare a șoselei. Haide înapoi în iarbă, mamaie, în câmpul cu măslini!

Deh. Lipsa educației rutiere.

wp_20160825_064

Stimată doamnă broască țestoasă! La etatea matale, traversezi șoseaua prin locuri nepermise !?! De data asta te sancționez numai cu avertisment verbal! Si având în vedere că, prin fapta dumneatale necugetată, ai oprit circulația autovehiculelor, iți stabilesc domiciliul obligatoriu: doar în iarbă. Și dacă iar te mai prind, ai dat de dracu’ !

wp_20160825_054

Vremea se limpezește. Casele n-arată deloc rău pe-aici.

wp_20160826_015

Mi-e lene s-o ard moto astăzi, asa că iar lenevesc nițel. Pe-aici începe să semene cu Grecia aia pe care o caut eu… Rațele m-au ținut de vorbă de dimineață, la cafea. Rațele astea plus vreo patru gâște viețuiesc în micul port pescăresc Plaka, la taverna Nautilos…

wp_20160825_058

Vezi pe unde am hălăduit în Peloponez, aici.

-Click și hai mai departe, până în Munții Pind –

Vrei să vezi cum a fost în Thasos și Sithonia?

Anunțuri

8 gânduri despre „The Peloponnesus & Greece -1-

    1. Eu cred că bunătatea românilor EXISTĂ, exact în aceeași măsură ca și bunătatea oamenilor obișnuiți ai altor popoare. Nu suntem nici mai buni și nici mai răi ca alții, cred eu.

      Atât că-i greu de deslușit -această bunătate a românilor- câtă vreme nu se manifestă și într-un mod practic și cotidian. Bunătatea este ușor de a fi înțeleasă mai ales prin gesturile mici și concrete, nu doar prin declamări retorice și eternul rapel la trecut…

  1. 1. Mi-ai încălzit sufletul cu imaginile de vară.Mulţumesc!
    2. Am convingerea că tu ai ceva special, căci pe unde mergi atragi numai oamenii buni, amabili, plăcuţi.Si doar ai făcut ceva tururi de mii de km, numai din ce ai zis pe aici.Că la bulgari, că la greci, macedoneni, albanezi şi pe unde ai mai fost, deschizi sufletele.
    Mai mergi şi pe aici, prin ţară, poate, poate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s