The Peloponnesus & Greece -2-

Ajung pe Insula Elafonisos, la Simos, urmând îndemnul prietenului Ian. Cam industrial turismul aici, dar drumul e de vis (am tăiat-o spre insula direct prin munte, nu pe drumul larg)… Altfel, e haios. E diferit aici, pare mai de lumpen-tineret. Campingul local este foarte animat și peste măsură de zgomotos iar plaja este uriașă, cu nisip foarte fin… Am scurtat-o prin munte către Monemvasia, un oraș grozav, apoi spre insula din sud. Cu scuza asta, am făcut de-abia 170 de km în 9 ore! Bine, inclusiv cu căscatul de gură și poze, opriri pentru cafea pe la toate tavernele sătești, cu tot dichisul unui leneș…

Muntele s-a dovedit înalt de aproape 2 mii de metri și cu drumuri din acelea de o bandă, croșetate pe unde a dus mutu’ capra.

wp_20160826_007

Înfricoșător de frumos! Insula Simos este cel mai sudic punct al călătoriei mele.

wp_20160827_067

Este șocant cum, în țara ce a inventat arhitectura, vezi în tot locul numai construcții de bâlci, menite să adăpostească cât mai mulți turiști și numai atât – uneori croite înduioșător de kitsch dar cel mai des cu un aer de periferie sordidă. Genul ăsta de construcții parazitează mai toate plajele și locurile frumoase și chiar Grecia în sine. Îți dau un aer de disconfort, văzându-le înșiruite preț de mii de kilometri, un triumf al consumerismului asupra bunei măsuri.

Astăzi am descoperit, însă, că Grecia din imaginația mea există!

wp_20160827_164

O „grecie” invadată de plante și flori, împânzită de căsuțe tradiționale ce se oglindesc în mare, străzi animate, pavate îngrijit; și cu oameni voioși. Cu respect pentru propria tradiție și cu un fel de trai așezat… Ei bine, toate acestea există – și pare-se că, deși e nevoie să călătorești destul de departe ca să le afli, merită toată osteneala!

Un domn în vârstă mi-a explicat îndelung istoria fiecărei case de pe strada lui. În grecește. Inclusiv cu amanunte despre proprietari: cine trăiește, cine a murit, cine a vândut sau cine este foarte bătrân, a damblagit ori a plecat altundeva. S-a ajutat pentru asta de o gesticulație impresionantă, însoțită de zbierete, gemete ori râsete și țopăieli vesele, după caz… Și am înțeles, fraților! (eu știu să zic doar kalimera, în grecește). Familia dumnealui ține o croitorie, din 1864. A rămas cel mai vechi proprietar de prăvălie de pe strada sa…

wp_20160827_006

Leonidio, Peloponez, la cca. 200 de km în direcția orei 7 față de Atena.

wp_20160826_041

Apoi se nimerește să mă zărească în campingul din seara asta un biker din Berlin. Un periculos: cercei, tatuaje, vestă de club… A venit ață la mine tocmai când instalam cortul, foarte hotărât mă cinstește cu un ouzo. Doar pentru că mă plimb cu motocicleta și pentru că suntem vecini de cort. Vine aici, în același camping, de când era copil -dar acum este cu mașina, pentru că soția lui este însărcinată.

wp_20160821_013

Sunt oameni tare drăguți și îmi face plăcere să-i revăd de dimineață – iar de data aceasta e rândul meu să le ofer câte o limonadă; ne bem cafelele împreună și sunt blânzi și civilizați, mă simt ca între prieteni vechi… Lefktro, Peloponez, la 300 km în direcția orei 8 dinspre Atena.

wp_20160829_006

Mă învârt în jurul unei bisericuțe bizantine. Pare încuiată și un cetățean ce lenevea la o tzipura, la taverna de peste drum, mă strigă. Îmi face semn să încerc ușa laterală. Delicat încadrată cu frize antice. E deschisă și-i zâmbesc omului. Îmi face, energic, semn să intru… Mi-au venit în minte acolo cei plecați și, puțin, mă gândesc la toți cei ce-mi sunteți dragi. Si la îngerii mei păzitori …

Spre Ethniko Parku Pindou, mâine!

wp_20160828_048

Totuşi, parcă cel mai bine și mai bine pe lume este să fii motan într-o cofetărie…

wp_20160827_088

După căldura cruntă ce am îndurat, avertizarea asta mă amuză nespus.

wp_20160831_150


Canionul Vikos din Munții Pind.

wp_20160901_055

In spatele acestei stânci grozave se deschide cel mai adânc canion din lume.

wp_20160901_035

Oamenii locului, majoritar români sud-dunăreni acum 200 de ani pe-aici, au construit poduri ca acesta -prin munca proprie și finanțarea asigurată de comunitate. Vlahii sunt și negustori iscusiți, nu doar păstori. Si oameni dintr-o bucată. Satele de aici sunt surprinzătoare iar natura copleșitoare. Rămân aici peste noapte, mâine vreau să mai cercetez locurile. Si să cunosc oamenii, câți au mai rămas…

Monovendri, 1060 m alt, regiunea Zagori, Epirus. O istorie aproape pierdută. România nu pomenește mai nimic despre românii de dincolo de Dunăre și este dezinteresată total de ai noștri, fie că ei trăiesc dintotdeauna în fosta Iugoslavie, Ungaria, Ukraina, Bulgaria. Iar Grecia i-a dezintegrat identitar -la fel cum au procedat (și procedează și azi) toate statele din jur cu minoritățile etnice, oricare. Oricare state și oricare minorități etnice sau culturale… Podurile (eu am privit doar patru dar cu totul sunt încă în picioare vreo 8-12, dintre care cel mai lung este construit cu trei arce) se află într-o zonă dificilă, aspră, îmblânzita astfel de către comunitatea locală.

Spiritul pozitiv al vlahilor mă impresionează și îmi dă de gândit privind aceste poduri.

wp_20160831_080

Panourile informative aflate lângă fiece pod ne povestesc despre câte un tartor local, despre cum s-au strâns banii necesari, prin chetă; și despre lucrările realizate cu forța de muncă locală. Sunt poduri ce unesc sate ascunse în munți și traversează râuri mărunte dar care brăzdează un relief sălbatic – nu au nici pe departe anvergura podurilor otomane mari, precum cel de la Byala, ori altele din Balcani – Gabrovo, bunăoară; sau Mostar, ori cel foarte mare de la Visegrad, BiH – tocmai pentru că sunt lipsite de valoare strategică pentru otomani. Sunt și foarte înguste, cam cât să treacă doar un măgăruș încărcat cu provizii și stăpânul său …

Un cer grozav mă izgonește către Albania …

wp_20160901_131

Formalitățile de trecere a frontierei sunt minimale și prietenoase când ești pe două roți. Ca peste tot, ofițerii de graniță sunt mai curioși de motocicletă decât de acte. Vezi pe unde a fost drumul meu în Peloponez: aici.

Albania, Here I Come !

Hai mai departe cu mine, în Albania

sau vezi cum mi-a fost până aici:

The Peloponnesus and Greece 1

Anunțuri

5 gânduri despre „The Peloponnesus & Greece -2-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s