Beglik Tash și Cerno Moreț

WP_20160702_022

Lenevesc nițel la Cerno Moreț, pe plaja unei Mări Negre ce s-a dovedit a fi aici foarte albastră și limpede, până să ajung la Beglik Tash -despre care se crede că este un sanctuar antic…

WP_20160702_022

WP_20160702_054

WP_20160702_069

Beglik Tash  este cel mai vechi sanctuar megalitic trac descoperit până acum în zona de coastă a Mării Negre. Este format din două cercuri mari de rocă și ansambluri de piatră, acum năpădite de vegetație. Rocile mari au fost parțial sculptate și asamblate cu plăci de piatră și blocuri dispuse de mâna omului în forme unice. În roci plate sunt sculptate cercuri, caneluri și mici bazine pentru culegerea apei luminată de soare…

WP_20160703_008

Alcătuiesc drumul spre casă pe un traseu cât mai ocolit. Peisajul este liniștitor și mă îndeamnă spre lenevie, dar vremea se schimbă deodată și mă surprinde o furtună zdravănă. Primesc adăpost într-o benzinărie care a apărut în calea mea exact la timp. Sunt salvat!

WP_20160703_062

Dar vremea se limpezește la fel de iute cum s-a stricat și ajung cu bine acasă.

WP_20160703_049

Ce știe ea de ploaie aprigă, mare limpede, megaliți și sanctuare antice? Pisica de acasă se așează, cu tupeu, pe scaunul pasagerului și miorlăie, rugător :

„când mai pleci, ia-mă și pe mine”…

WP_20160712_010

La revedere, Cerno Moreț ! Precis am să mai vin !

WP_20160702_044

Click, să vezi unde este Beglik Tash și traseul de aproape 1000 de km al turei.

O cascadă, un sat ca din povești și alte minunății.

WP_20160709_040

Cap sau Pajură?” Așa am ales încotro să încalec motocicleta, de data aceasta; am dat cu banul. :-))) Dacă să merg la mare, la Cherno Moreț, sau la munte, în Balkani. A picat pajura, adică muntele… Hai să-ți arăt ce-am văzut în tura asta și de ce, uneori, nu-i rău deloc să te lași în voia destinului :

WP_20160710_118

Cascada Hotnitsa (la doar 175 km de București).

WP_20160709_033

Intrarea unei case tradiționale, în Hotnitsa.

WP_20160709_055

Pe drum spre munte. În zare se văd Munții Balkan.

WP_20160709_069

O căsuță de poveste, în apropiere de Gabrovo.

WP_20160710_142

Cred că-i clar, albina e cu treabă ! Nu ca mine, la plimbare, da ?

WP_20160709_177

Ca de obicei, vecinii noștri bulgari găsesc soluții pentru a pune motocicleta în siguranță, peste noapte. Și fără a solicita nimic în plus pentru acest serviciu. Întotdeauna! Este de la sine înțeles (iar în România, din păcate, a trebuit să explic deseori) că dacă ești un oaspete călare, și calul trebuie să doarmă liniștit… Aici, la Gabrovo, motorul este adăpostit sub copertina intrării în restaurantul hotelului, chiar lângă mașina patronului.

WP_20160710_018

Bojentsi pare un decor de film, dar nu este așa. Nu-i o alcătuire artificială de tip „Muzeul Satului”. Casele sunt aici dintotdeauna, sunt locuite, restaurate fără compromisuri și proprietarii au mici afaceri – cu restaurante, cafenele sau magazine cu suveniruri. Mașinile vizitatorilor nu trec de intrarea în sat -unde se află o parcare civilizată și păzită- accesul turiștilor este doar pietonal. Toate casele sunt construite tradițional, dar și detaliile sunt în același ton – felinare, pavaje de piatră (nici un milimetru de asfalt) și tot ce te înconjoară pare vechi de cel puțin un secol.

Toată atmosfera este delicioasă, te simți aici ca într-o poveste!

Bojentsi (Bojentsite) este un sat tradițional ascuns între munți, la 225 km de București.

WP_20160710_069

Aici am găsit și melci de grădină, trași în unt, la tigaie, doar cu puțin condiment. Gătea melci și bunica mea, dar cu ceva verdeață și oleacă de usturoi … Sunt uluitor de buni melcii ăștia, împreună cu lipia tradițională parlenka și o Zagorka rece!

WP_20160710_099

Gardurile proprietăților sunt construite din piatră așezată cu meșteșug, fără ciment ori alt soi de adeziv -așa cum se găseau, cândva, și în satele din Dobrogea …

Nu am fost singurul motociclist în această zi, la Bojentsi. Motocicleta camaradului bulgar este un Zundapp KS-750, o legendară motocicletă militară germană cu ataș, o minune a tehnicii anilor `40 restaurată impecabil.

Suvenirurile de la Bojentsi nu sunt doar chinezăriile obișnuite.

WP_20160710_038

Clopoței pentru animale, bunăoară, pot fi cumpărați cu un preț rezonabil.

Drumul este îngust, copleșit de răcoarea pădurii, cu asfalt bun și cu un aer funny. Este o adevărată plăcere să parcurgi, pur și simplu, un drum ca acesta – fără nimic altceva!

WP_20160710_137

O statuie comunistă veghează, sobru, în Gabrovo.

WP_20160710_003

Dar tot aici, tomberoanele de gunoi sunt inscripționate cu umor.

WP_20160709_150

Al naibii șoricel, cum a fugit el cu un cocoloș de hârtie…

Gabrovo este considerat un epicentru al umorului bulgar. Un muzeu al umorului (pare-se, singurul din partea asta de lume) poate fi vizitat aici, iar în fața lui întâlnești reprezentări interesante ale unor personaje celebre: Nastratin Hodja călare pe măgarul său cel îndărătnic dar și tare isteț, Sancho Panza, Don Quijote – aceștia din urmă realizați din piese din metal industriale sau casnice, așezate iscusit împreuna.

Si tot în Gabrovo bolborosește spectaculos o cascadă, chiar în mijlocul orașului.

WP_20160709_173

Pe drumul spre casă. Un capitel roman amintește, la Nikyup, de metropola antică din apropiere – Nicopolis ad Istrum.

WP_20160709_028

Podul ottoman de la Byala povestește, și el, de vremuri de glorie.

Iar Veliko Tarnovo strălucește, așa cum se cade unei foste capitale imperiale.

WP_20160710_110

Acesta este traseul de 500 km ce include satul tradițional Bojentsi (Bojentsite), orășelul Gabrovo, moto camp-ul de la Idilevo, cascada de la Hotnitsa și orașul antic de lângă Nikyup. Lătrătorii câini din Giurgiu mă întâmpină în țară – și miroase a România …😉

WP_20160710_154

Ah, uitasem! Premiera absolută a turei ăsteia a fost … o căprioară!

WP_20160710_105

Click, să vezi cum e la Idilevo. De Paște.

Soare, măgari, berze și iarbă

WP_20160327_049

Cât pe-aci*** să mă răsfăț bulgărește, în Vilayet. Acolea, la Razgrad, unde se spune că vecinii noștri, tare pricepuți la așa delicatesă, prepară cel mai bun iaurt tradițional. Plus o pastramă delicioasă de oaie… Dar a trebuit să-mi pun pofta`n cui, că prea înghețat a fost soarele de astăzi, fie și pentru un drum de numai 150 de km – drept pentru care am dat o tură scurtă dar tare funny.

P`acilea, pe la țară, la Giurgiu, la Raiá

WP_20160327_007

Mirosul exploziv al ierbii are puterea să mă trimită cu gândul la vacanțele în curtea bunicilor. Atunci îmi doream tare mult să am un măgăruș, al meu. Tânjeam ca bunicul să-mi cumpere un pui de măgar de la un vecin cioban, dar până la urmă mi-a dăruit o motoretă Mobra. Eram prin clasa a 4-a … :-)))

Așa se face că, poate, într-o viață anterioară am fost (un) măgar…

WP_20160327_049

De aceea, oare, îmi place așa de mult iarba crudă ?

:-)

WP_20160327_018

Berzele își ocupă locul. Stiați că ele nu își schimbă perechea și nici cuibul, da?

WP_20160327_051

Se crede că barza este mai mult un simbol al norocului și al călătorului.

Lumea spune că aduce prunci în plisc, dar această pasăre elegantă încarnează primăvara, reînvierea și o viață nouă, iar în țările în care migrează oamenii cred că ia înfățisare umană. Pentru că omoară și mănâncă șerpii, barza este privită de către creștini și ca un inamic al Răului, fiind înzestrată cu virtuți precum fidelitatea, puritatea, vigilența …

***

Între timp, am fost din nou la Razgrad, click să vezi cum e acolo.

WP_20160403_066

(în imagine, moscheea medievală din centrul orașului Razgrad, fost Abrittus)

***

DN41, în preajma Parcului Natural Comana , are o aromă specială.

Pentru că miroase a flori, a iarbă, a pădure  și a primăvară.

WP_20160327_025

Iar soarele sclipea din spatele unei strașnice armuri.

WP_20160327_030

*

vezi și o altă zi de soare, jar și negură

.

IZH sidecar Planeta 5, classic bike for sale

Este o motocicletă restaurată atent, cu grijă la detalii. Fabricată în Rusia, la uzinele din Izhevsk – locul în care s-a născut Kalașnikov AK-47, cea mai populară pușcă de asalt din lume. De-aici vine și numele motocicletei, IJ (sau IZH) – Ijevsky Mekhanichesky Zavod (Ижевский Mеханический Завод).

ij 2

Strămoșul motocicletei IJ Planeta 5 este DKW NZ 350, un concept din anul 1939 pe baza căruia DKW (“Das Kleine Wunder” – parte a grupului Auto Union AG împreună cu Audi, Wanderer și Horch) a construit o motocicletă folosită intens de armata germană pentru curierat sau cercetarea terenului.

NZ-350 comb

Imediat după război, trupele sovietice au demontat toate echipamentele uzinei DKW și le-au transportat la Izhevsk, un colos al industriei sovietice de armament situat la 1.200 km est de Moscova.  Aici  au fost „transferați” și specialiștii germani ai fabricii, în frunte cu Herrmann Weber, inginerul șef al DKW, care a și murit acolo după doar doi ani. În acest fel a fost fabricat în URSS primul IJ 350, în 1946. Iar de atunci producția sovietică de motociclete IJ a crescut neîncetat, bazată fiind pe modelul german căruia i-au fost aduse, de-a lungul timpului, diverse modificări – cu privire îndeosebi la formă, diverse componente mecanice și electrice, dar fără substanța unui nou concept.

***

IJ Planeta 5 este o motocicletă robustă și ușor de întreținut, dacă ai cunoștințe minimale de mecanică și-ți place să meșterești. Fabricația ei a încetat pe la mijlocul anilor `90 și pentru că motocicletele cu ataș sunt astăzi foarte rare, vei stârni întotdeauna atenția călărind o mașinărie ca aceasta.

ij 1

ij 3

ij 8

Marca: IJ (IZH)
Model: IJ Planeta 5 cu atas, motor în 2T, monocilindru
An de fabricatie: 1990
Cilindree: 350 cmc. Putere: 18 kW (24,5 Hp)

Atașul se poate detașa cu ușurință, în doar 10 minute (este fixat în patru puncte demontabile) și motocicleta poate fi călărită solo, fără nici un alt reglaj. Înmatriculata în categoria motocicletă cu ataș (L4e), cu certificatul fiscal la zi. De la momentul în care a fost restaurată am mers cu ea cam 1.000 de km.

Am fost întrebat care ar putea fi prețul la care m-aș despărți de ea.

Nu știu ce răspuns să dau.

Costurile de restaurare a motocicletei au fost de aproape 2.000 de euro.

Înainte să fie restaurată, motocicleta arăta în felul ăsta:

O listă detaliată cu operațiunile efectuate și piesele schimbate poate fi citită aici, însoțită de prețurile de la acea vreme. Dar cred că știi că o cheltuială mare este obligatorie pentru orice vehicul -clasic, de epocă sau vintage- pe care vrei sa-l restaurezi, iar în plus motocicleta nu a fost salvată pentru a fi „spoită” sumar, în scopul revânzării sale. Motivele pentru care, cu părere de rău sunt nevoit să o vând, sunt: nu am spațiu potrivit pentru depozitarea ei, nu este potrivită călătoriilor lungi iar eu nu am timpul și nici priceperea întreținerii sale.

ij 9

ij 10

ij 16

Vrei această motocicletă ?

Scrie-mi un mesaj, asociat cu prețul ce-l oferi pentru ea.

Am să-ți răspund de îndată, iar în cazul că oferta ta e rezonabilă poți să o vezi, să verifici sau să testezi motocicleta în București.

14 luni în Africa

Ana şi Ionuţ au făcut turul Africii cu motocicleta. În această călătorie de 14 luni şi 55 de mii de km ei au traversat Sahara, au lucrat ca voluntari în pădurea ecuatorială în Nigeria, au urcat muntele Camerun, au explorat delta Okavango şi bazinul Congo, au locuit într-un cătun camerunez fără bani şi fără telefon, au tractat motorul defect 350 de kilometri, au făcut malarie, au parcurs 3 000 de kilometri de off-road extrem în Congo, au trecut de sute de controale armate şi au răzbit prin hăţişuri birocratice iar într-un final, au negociat un pahar de ceai în Egipt.

Răsfoiește povești uluitor ilustrate: Into The World.

oyibo

I-am cunoscut pe Ana și Ionuț citindu-le blogul și savurând fotografiile lor. Apoi am cinstit un drink cu ei, țineam mult să scriu despre povestea lor. Se pregăteau atunci să plece în Mongolia… Dar după timpul petrecut împreună am realizat ca nu sunt în stare, nu pot scrie nimic despre povestea lor. Mă simțeam copleșit iar tot ce mi-au povestit era prea dens și greu de priceput cu mintea mea de semi-orășean, prea puțin ieșit din casa… Între timp, insă, cei doi și-au scris singuri povestea și au publicat-o într-o carte. Oyibo, povestea oamenilor care întâlnesc în Africa alți oameni și care au plecat la drum chiar și când toate împrejurările păreau a le fi potrivnice. Este scrisă în vorbe simple și foarte frumos ilustrată; iar povestea te captivează și nu vei lăsa cartea înainte să o citești până la capăt.

WP_20160111_001

.

WP_20160111_006

Cei doi călători sunt Ana și Ionuț. Dar Ana&Ionuț poți fi chiar tu…

ana si ionut

.

Oyibo nu te va lăsa indiferent. S-ar putea să-ți vină să-ți dai demisia și să pleci în lume, s-ar putea chiar să vrei să faci asta cu o motocicletă. S-ar putea să vrei să fii viu.“ (Mihai Barbu, fotograf, autorul cărții Vând kilometri).

O Y I B O

disponibilă și în format eBook

IMG_0449

 (fotografie preluată de pe blogul intotheworld)

 

Abrittus (Разград, Razgrad)

Minaretul moscheii Ibrahim Pașa (İbrahim Paşa Camisi), începută la 1530 și finalizată în 1616, sclipește în centrul orașului Razgrad (fost Abrittus). La doar 140 km de Bucuresti se află o bijuterie a arhitecturii otomane, dar și o cetate romană și o rezervație de arhitectură de secol XIX, în stilul Bulgarian Renaissance.

WP_20150613_008

Rezervația arhitecturală „Varosha” am lăsat-o pentru o altă tură – mă atrage stilul bulgăresc National Revival, dar am preferat acum să cercetez doar fortăreața romană și moscheea. Înconjurată cu blocuri de tip „centrul civic”, moscheea domină oraşul.

WP_20150613_021

Clădirea trebuie restaurată; înca din vremea comunistă aceasta este închisă pentru credincioși și publicul vizitator, deși în Razgrad și regiunea învecinată cam 20-30 % din populație este de religie musulmană.

WP_20150613_041

WP_20150613_006

Povestea spune că meșterii constructori au prins de veste de planul turcilor, de a-i ucide după ce termină lucrul, pentru ca o moscheie la fel de frumoasă să nu poată fi construită. Și atunci aceștia (precum Icar sau al nostru Meșter Manole) și-au construit aripi, pentru a zbura din minaret. În parcul din fața edificiului, un monument celebrează legenda …

WP_20150613_004

Blocurile comuniste din jur, construite foarte dens dar cu un regim scazut de înălțime, au uneori detalii interesante.

WP_20150613_052

Iar cetatea romană este restaurată și foarte bine semnalizată.

WP_20150613_094

Un pavilion nou construit, neinvaziv, prezintă obiceiurile romanilor si îmbrăcămintea acestora. Noua latrină a cetății este semnalată cu umor:

WP_20150613_070.jpg

WP_20150613_088

Zidurile fortăreței sunt vizitabile cu ajutorul unor pasarele metalice.

WP_20150613_081

În tot locul sunt panouri explicative, cu desene ce reconstituie posibila imagine a cetății dar și care așează locul în context regional.

.

WP_20150613_062

Împăratul Traianus Decius îşi găseşte sfârşitul  aici în anul 251, luptând împotriva goților. Abrittus a fost construit iniţial ca o garnizoană romană, prin secolul I, pe locul unei vechi aşezări trace. Devine apoi un mare centru comercial şi militar al provinciei Moesia Inferior, iar pe la începutul secolului al IV-lea se construieşte aici o imensă fortăreaţă, întinsă pe 14 hectare, cu ziduri groase de 3 metri şi înalte de 12 metri, având patru porţi duble de intrare  şi 35 de turnuri de apărare.

WP_20150613_078

În interiorul cetății s-a descoperit reşedinţa unui influent guvernator, ridicată pe 3200 metri pătraţi. Putem ghici puterea acestui guvernator din opulenţa construcţiei ce îi era destinată. Astfel, porticul mare dinspre sud cu faţadă ionică avea şase magazine, situate câte trei de fiecare parte, printre care se intra printr-un mic coridor într-o curte interioară mare (atrium) neacoperită, înconjurată de coloane. În părţile laterale, în spatele coloanelor, se aflau clădiri cu rol de depozite agricole. În faţă se găsea o clădire de conferinţe cu nouă camere, ai căror pereţi erau pictaţi cu ornamente florale şi geometrice. Existau de asemenea dormitoare pentru soldați, ateliere şi alte diverse depozite. Intreaga fortăreaţă avea un sistem bine pus la punct de aducţiune a apei.

Clădirile au fost folosite până în secolul al VI-lea când Abritus a fost distrus de avari şi slavi. Din secolul V şi până la distrugere, Abritus a fost un centru religios creştin. Pe la sfârşitul sec al IX-lea şi inceputul sec al X-lea a fost reconstruită din ruinele romane o fortăreaţă bulgară care a fost distrusă de pecinegi pe la jumătatea secolului XI.

În timpul excavaţiilor arheologice desfașurate in trecut, aici s-a descoperit cel mai mare tezaur antic de pe teritoriul Bulgariei – 835 monezi de aur (cântărind 4 kg), bătute de 10 imperatori romani.

WP_20150613_074

Promovarea turismului cultural nu pare a fi o vorbă în vânt la vecinii bulgari. În scopul acesta Razgrad a atras fonduri europene și este intr-un parteneriat cu orașele din jur. Bulgarii sunt în plin avânt al cercetărilor arheologice, statul și fondurile europene finanțează masiv descoperirirea comorilor din trecut și punerea lor în valoare; am observat asta în multe părți din Bulgaria. La pachet cu vestigiile antice, bulgarii își promoveaza mărcile de vin, tradiția locală și salbaticia naturii – atrăgând astfel turiști de calitate.

WP_20150613_036

Fără să fii nevoit să gonești pe drum, o tură la Razgrad o poți face într-o singură zi, daca pleci din București sau împrejurimi. Poate fi o alternativă la aglomerata Vale a Prahovei și dacă abandonezi tentația ieftină a clișeului montan românesc, asezonat cu aglomerația știută, aici ai parte și de altceva. Inclusiv de vestitul iaurt bulgaresc, meșteșugit la Razgrad în mod tradițional și cu denumire de origine protejată…

WP_20150613_082

În apropiere este și necropola tracică de la Isperih

Carpathian Two Wheels Guide

Carpathian 2 Wheels Guide este primul ghid turistic din România dedicat călătorilor pe două roți și acoperă în întregime Munții Apuseni.

126

Conține 27 de trasee din categoriile touring, soft enduro și adventure iar fiecare traseu are o descriere detaliată cu privire la starea drumurilor, obiective turistice, cazare și multe altele. Ghidul are o hartă de 75 de pagini, dar toate traseele sunt disponibile și sub formă de track-uri GPS. Cu o dimensiune de 16,5 pe 22 de cm este destul de mic pentru a încăpea în majoritatea tankbag-urilor.

ghid coperta

Primele 8 trasee descrise de ghid sunt în totalitate pe asfalt, 16 intră în clasa soft enduro, parcurgând  și drumuri neasfaltate, iar ultimele 3 au un grad de dificultate ridicat şi se încadrează în categoria adventure. Pentru fiecare dintre aceste categorii ghidul propune câte un traseu gândit sub forma unui tur complet al Munţilor Apuseni, cu o durată de parcurgere între 5 și 9 zile.

PB000884

Toate detaliile despre trasee au fost culese personal de către autorii ghidului (Călin Nucuță – cartograf și Sabin Potinteu – ghid turistic, amândoi motocicliști) şi centralizate în aşa fel  încât ghidul oferă informații legate de starea drumurilor, posibilitățile de cazare, obiectivele turistice ce merită atenție şi chiar legende ale localnicilor.

răsfoiește carpathian2wheelsguide cu un click, aici