Cât costă ?

Prietenii cu motociclete mai urâțele sunt întrebați, de obicei, dacă „e beemveu”. Iar eu sunt sătul de întrebarea, la fel de stupidă și standard: „e chiar harley?”…  :-))) Asta în țară. Pentru că întrebarea obișnuită formulată de oamenii întâlniți în lumea largă este „de unde vii și încotro mergi?”… Toți motocicliștii fac haz pentru că pe acasă sunt mereu întrebați, stereotip: „cât bagă pă bord” și „cât costă”… Așadar, cât costă? Păi CE anume să coste?

Orice moto este neprețuită pentru riderul ei iar orice ieșire cu motocicleta este priceless.

wp_20160903_058

Pentru că întrebarea asta, „cât costă”, este pe buzele tuturor, o să detaliez aici un răspuns – sper să-ți fie de folos dacă ai deja o motocicletă însă eziți să pleci la drum, de teamă că-ți va fi peste puteri cheltuiala. Sau ești măcinat de îndoiala că motoreta ce o ai e nepotrivită unei călătorii mai lungi. Va fi ok, cu un pic de chibzuială. Ai să vezi. Așadar hai să vedem care este cea mai bună motocicletă de drum lung, de ce echipament ai nevoie și, desigur, cât costă o călătorie moto și toate acestea …

Călare pe motocicletă vei fi privit cu simpatie de majoritatea covârșitoare a celor întâlniți în drumurile tale dar și tu trebuie să respecți câteva reguli, ce țin mai degrabă de bunul simț comun. In ce privește regulile cheltuirii banilor de drum,

Respectă șapte reguli generale:

1. Negociază fără sfială! Dar cu măsură, fără să fii obraznic sau insistent. Am obținut în felul acesta discount-uri oriunde am călătorit și chiar dacă este vorba de numai câțiva euro pe zi, în economia unei călătorii lungi aceștia contează. 2. Ia-ți de acasă tot ce-ți trebuie! Anticipează situațiile de care te poți lovi pe drum și pregătește-te pentru oricare din ele, costurile pot fi mai mari decât cele de acasă – exemplu: am plecat fără o cremă de protecție la soare; în Grecia am fost nevoit să dau 10 euro pe una de cea mai slabă calitate. 3. Mergi mereu cu rezervorul plin! In felul ăsta poți alege să alimentezi cu benzină de la stațiile care vând carburantul mai ieftin și nici nu vei fi stressat pe drum. Benzinăriile de pe autostrăzi au benzina mai scumpă, evită-le. 4. Plătește cât mai des cu cardul, iar plățile cash: în moneda locală! Fă-ți un card numai pentru călătorie, pe care-l vei alimenta de acasă cu suma ce o estimezi că o vei cheltui și plătește cu acesta, nu cu cel de credit sau cu cel obișnuit. Tot de pe acesta vei scoate, la bancomat, sumele necesare în moneda locală – acolo unde nu este acceptat cardul, plata într-o altă monedă decât cea locală va fi dezavantajoasă pentru tine. 5. Pleacă la drum numai cu motocicleta în bună stare! Vei evita nu doar costul de reparație / de înlocuire a unor consumabile -mai scump ca acasă- dar și posibile costuri asociate, însemnând timp pierdut sau bani pentru cazare suplimentară -dacă este nevoie să aștepți piese care nu sunt pe stoc, de exemplu. 6. Respectă regulile! O călătorie nu este o cursă de viteză. Dacă depășești viteza nu cu mult, e ok și vei fi lăsat în pace de polițiștii rutieri însă nu vei fi iertat de o amendă consistentă dacă viteza ta va fi excesivă ori dacă vei fi prins conducând agresiv. 7. Respectă mediul înconjurător, oamenii și animalele ! Fie și numai pentru că, altfel, riști amenzi atât de mari încât este posibil să te întorci acasă pe jos …

wp_20160904_062-2

Nu uita! Călătorești ca să vezi locuri, oameni, obiceiuri. Nu mergi în lume pentru a bifa țări. De aceea nu renunța la nimic din ce vezi și-ți place, chiar dacă (pare/este) cam scump, nu lăsa nimic „pentru altă dată”- cine știe când și dacă va mai fi o altă dată ?

Informează-te din timp, dar nu refuza chestiile ce le descoperi pe loc. Experimentează mâncarea specifică, bea ce beau și ei, plimbă-te pe străduțe lăturalnice, cască gura la casele din jur, intră în cârciumi locale și nu te feri să vorbești cu localnicii.

Fii prietenos și vei fi răsplătit cu aceeași atitudine.

Tot așa cum tu cauți să înțelegi despre ei, așa și mulți dintre localnicii întâlniți vor să priceapă lucruri interesante despre tine sau țara ta – să nu-i minți, orice te-ar întreba; nu-ți plânge poporul si nici țara nu ți-o vorbi de rău; dar nici nu te grozăvi aiurea în fața lor -niciodată nu știi cu cine ai de a face… Cere acceptul înainte de a fotografia oamenii locului, nici tu nu vrei să fii luat drept o maimuță exotică, este?

wp_20160903_127-2

Cu ce motocicletă pleci la drum lung?

Cu orice motocicletă. Orice motocicletă este bună pentru călătorie, singura condiție este să pleci cu ea în bună stare tehnică și să fii familiarizat cu ea – sunt în lume oameni care merg departe cu motociclete de epocă, cu motorete pentru oraș, ori de curse, ori naked sau cu ataș, cu Vespa, cu orice! Nu-i musai să ai o motocicletă de touring, deși acesta se spune că ar fi cazul ideal…

Răspunsul corect la întrebarea „care motocicletă e mai bună pentru drum” este: motocicleta pe care o ai.

wp_20160822_035

Cu ce echipament pleci la drum?

Dacă la drum poți pleca cu orice motocicletă în firea ei, tu* NU poți fi echipat oricum. Echipamentul de drum lung nu este neaaaaaaapărat o sperietoare, nu trebuie musai să pleci încărcat cu echipament de parcă ai explora tărâmuri necunoscute precum Tartarin din Tarascon, dar ai nevoie de un minimum necesar, din care trebuie să nu-ți lipsească: salopetă pentru ploaie, haine groase, încălțări și mânuși de schimb, trusa de scule, cortul -chiar dacă ai de gând să stai doar la hotel… o listă scurtă găsești aici. *Nu uita că pasagerul tău trebuie să fie echipat la același nivel cu tine.

***  Cât costă?  ***

O călătorie cu motocicleta costă 0,25 de euro / km, sau cam 55 euro / zi .

Ori aproximativ un leu și 15 bani pe kilometru, cu totul inclus*.

* Cu o moto care consumă 5 lt. % și în condiții rezonabile de drum, de cazare și de răsfăț. In costuri sunt incluse: benzina, taxele rutiere, cazarea, mâncare și băutură -pentru o singură persoană.

Hai acum să disecăm un exemplu: pe ce am cheltuit 950 de euro, timp de 17 zile, în 4000 de km. Intâi, trebuie să știi că eu nu îmi fac rezervări din timp. Schițez, în mare, un traseu dar rămân peste noapte acolo unde se întâmplă să mă prindă seara iar traseul deseori îl schimb în funcție de sfaturile primite de la oamenii locului – nu spun să faci și tu astfel, îți spun doar cum procedez eu; o planificare strictă îți poate aduce economii dar este posibil să te constrângă și să-ți limiteze opțiunile. Traseul luat ca exemplu a cuprins RO-Bulgaria-Grecia-Albania-Grecia-FYROM/Macedonia-Bulgaria-RO. (O să povestesc – în curând și ca de obicei, cu poze -ce văzui în ieșirea asta dar acum să revenim la costuri). Așadar. Din cei aproape o mie, cam 250 de euro s-au ars în benzină (benzina cea mai ieftină costă în GR 1,4-1,7 e). Am mers agale și puțin – o medie de 235 km/zi. Opt nopți am stat la hotel, la prețuri între 10 și 35 de euro/noapte, alte opt nopți în cort – cu preț între 10 și 18 euro/noapte. Restul i-am cheltuit pe oaie la proțap, caracatiță, scoici, creveți, bere și vin roșu. …

 

Sunt un motociclist răsfățat și leneș. Merg puțini km în fiecare zi, pentru că mă trezesc târziu, merg încet, casc gura la ce văd și mă opresc devreme, de obicei la lăsarea întunericului. Dar comportamentul ăsta aduce costuri suplimentare.

Cum reduci costurile?

Simplu. Sunt 5 principii de bază: 1.Mergi mai multi km pe zi, tragi tare. Dar așa vezi mai puține lucruri și n-ai timp să zăbovești, să faci poze, ori sa te bucuri de ce vezi 2. Campezi ilegal. Dar așa nu ai cum sa-ți faci un duș si ești silit să îți faci nevoile numai prin boscheți. Trebuie mereu să te ascunzi – din cauza mizeriei lăsate, localnicii nu văd nicăieri cu ochi buni pe cei ce campează wild. 3. Pleci cu o motoretă mică, ea consuma mai puțin dar așa scade siguranța deplasării tale în regim de mers susținut și pentru a parcurge distante mari trebuie să mergi „forjat”. 4. Mănânci și bei numai de la supermarket, merge pentru câteva zile dar așa, cu timpul, ți se ia și capeți despre tine senzația că ești un marginal al societății, nicidecum că ești în vacanță. 5. Nu vizitezi nimic la care trebuie plătit bilet.

wp_20160821_013

Deci? Cât costă?

Păi nu vezi? Costă cât vrei tu…🙂

Beglik Tash și Cerno Moreț

WP_20160702_022

Lenevesc nițel la Cerno Moreț, pe plaja unei Mări Negre ce s-a dovedit a fi aici foarte albastră și limpede, până să ajung la Beglik Tash -despre care se crede că este un sanctuar antic…

WP_20160702_022

WP_20160702_054

WP_20160702_069

Beglik Tash  este cel mai vechi sanctuar megalitic trac descoperit până acum în zona de coastă a Mării Negre. Este format din două cercuri mari de rocă și ansambluri de piatră, acum năpădite de vegetație. Rocile mari au fost parțial sculptate și asamblate cu plăci de piatră și blocuri dispuse de mâna omului în forme unice. În roci plate sunt sculptate cercuri, caneluri și mici bazine pentru culegerea apei luminată de soare…

WP_20160703_008

Alcătuiesc drumul spre casă pe un traseu cât mai ocolit. Peisajul este liniștitor și mă îndeamnă spre lenevie, dar vremea se schimbă deodată și mă surprinde o furtună zdravănă. Primesc adăpost într-o benzinărie care a apărut în calea mea exact la timp. Sunt salvat!

WP_20160703_062

Dar vremea se limpezește la fel de iute cum s-a stricat și ajung cu bine acasă.

WP_20160703_049

Ce știe ea de ploaie aprigă, mare limpede, megaliți și sanctuare antice? Pisica de acasă se așează, cu tupeu, pe scaunul pasagerului și miorlăie, rugător :

„când mai pleci, ia-mă și pe mine”…

WP_20160712_010

La revedere, Cerno Moreț ! Precis am să mai vin !

WP_20160702_044

Click, să vezi unde este Beglik Tash și traseul de aproape 1000 de km al turei.

O cascadă, un sat ca din povești și alte minunății.

WP_20160709_040

Cap sau Pajură?” Așa am ales încotro să încalec motocicleta, de data aceasta; am dat cu banul. :-))) Dacă să merg la mare, la Cherno Moreț, sau la munte, în Balkani. A picat pajura, adică muntele… Hai să-ți arăt ce-am văzut în tura asta și de ce, uneori, nu-i rău deloc să te lași în voia destinului :

WP_20160710_118

Cascada Hotnitsa (la doar 175 km de București).

WP_20160709_033

Intrarea unei case tradiționale, în Hotnitsa.

WP_20160709_055

Pe drum spre munte. În zare se văd Munții Balkan.

WP_20160709_069

O căsuță de poveste, în apropiere de Gabrovo.

WP_20160710_142

Cred că-i clar, albina e cu treabă ! Nu ca mine, la plimbare, da ?

WP_20160709_177

Ca de obicei, vecinii noștri bulgari găsesc soluții pentru a pune motocicleta în siguranță, peste noapte. Și fără a solicita nimic în plus pentru acest serviciu. Întotdeauna! Este de la sine înțeles (iar în România, din păcate, a trebuit să explic deseori) că dacă ești un oaspete călare, și calul trebuie să doarmă liniștit… Aici, la Gabrovo, motorul este adăpostit sub copertina intrării în restaurantul hotelului, chiar lângă mașina patronului.

WP_20160710_018

Bojentsi pare un decor de film, dar nu este așa. Nu-i o alcătuire artificială de tip „Muzeul Satului”. Casele sunt aici dintotdeauna, sunt locuite, restaurate fără compromisuri și proprietarii au mici afaceri – cu restaurante, cafenele sau magazine cu suveniruri. Mașinile vizitatorilor nu trec de intrarea în sat -unde se află o parcare civilizată și păzită- accesul turiștilor este doar pietonal. Toate casele sunt construite tradițional, dar și detaliile sunt în același ton – felinare, pavaje de piatră (nici un milimetru de asfalt) și tot ce te înconjoară pare vechi de cel puțin un secol.

Toată atmosfera este delicioasă, te simți aici ca într-o poveste!

Bojentsi (Bojentsite) este un sat tradițional ascuns între munți, la 225 km de București.

WP_20160710_069

Aici am găsit și melci de grădină, trași în unt, la tigaie, doar cu puțin condiment. Gătea melci și bunica mea, dar cu ceva verdeață și oleacă de usturoi … Sunt uluitor de buni melcii ăștia, împreună cu lipia tradițională parlenka și o Zagorka rece!

WP_20160710_099

Gardurile proprietăților sunt construite din piatră așezată cu meșteșug, fără ciment ori alt soi de adeziv -așa cum se găseau, cândva, și în satele din Dobrogea …

Nu am fost singurul motociclist în această zi, la Bojentsi. Motocicleta camaradului bulgar este un Zundapp KS-750, o legendară motocicletă militară germană cu ataș, o minune a tehnicii anilor `40 restaurată impecabil.

Suvenirurile de la Bojentsi nu sunt doar chinezăriile obișnuite.

WP_20160710_038

Clopoței pentru animale, bunăoară, pot fi cumpărați cu un preț rezonabil.

Drumul este îngust, copleșit de răcoarea pădurii, cu asfalt bun și cu un aer funny. Este o adevărată plăcere să parcurgi, pur și simplu, un drum ca acesta – fără nimic altceva!

WP_20160710_137

O statuie comunistă veghează, sobru, în Gabrovo.

WP_20160710_003

Dar tot aici, tomberoanele de gunoi sunt inscripționate cu umor.

WP_20160709_150

Al naibii șoricel, cum a fugit el cu un cocoloș de hârtie…

Gabrovo este considerat un epicentru al umorului bulgar. Un muzeu al umorului (pare-se, singurul din partea asta de lume) poate fi vizitat aici, iar în fața lui întâlnești reprezentări interesante ale unor personaje celebre: Nastratin Hodja călare pe măgarul său cel îndărătnic dar și tare isteț, Sancho Panza, Don Quijote – aceștia din urmă realizați din piese din metal industriale sau casnice, așezate iscusit împreuna.

Si tot în Gabrovo bolborosește spectaculos o cascadă, chiar în mijlocul orașului.

WP_20160709_173

Pe drumul spre casă. Un capitel roman amintește, la Nikyup, de metropola antică din apropiere – Nicopolis ad Istrum.

WP_20160709_028

Podul ottoman de la Byala povestește, și el, de vremuri de glorie.

Iar Veliko Tarnovo strălucește, așa cum se cade unei foste capitale imperiale.

WP_20160710_110

Acesta este traseul de 500 km ce include satul tradițional Bojentsi (Bojentsite), orășelul Gabrovo, moto camp-ul de la Idilevo, cascada de la Hotnitsa și orașul antic de lângă Nikyup. Lătrătorii câini din Giurgiu mă întâmpină în țară – și miroase a România …😉

WP_20160710_154

Ah, uitasem! Premiera absolută a turei ăsteia a fost … o căprioară!

WP_20160710_105

Click, să vezi cum e la Idilevo. De Paște.

Soare, măgari, berze și iarbă

WP_20160327_049

Cât pe-aci*** să mă răsfăț bulgărește, în Vilayet. Acolea, la Razgrad, unde se spune că vecinii noștri, tare pricepuți la așa delicatesă, prepară cel mai bun iaurt tradițional. Plus o pastramă delicioasă de oaie… Dar a trebuit să-mi pun pofta`n cui, că prea înghețat a fost soarele de astăzi, fie și pentru un drum de numai 150 de km – drept pentru care am dat o tură scurtă dar tare funny.

P`acilea, pe la țară, la Giurgiu, la Raiá

WP_20160327_007

Mirosul exploziv al ierbii are puterea să mă trimită cu gândul la vacanțele în curtea bunicilor. Atunci îmi doream tare mult să am un măgăruș, al meu. Tânjeam ca bunicul să-mi cumpere un pui de măgar de la un vecin cioban, dar până la urmă mi-a dăruit o motoretă Mobra. Eram prin clasa a 4-a … :-)))

Așa se face că, poate, într-o viață anterioară am fost (un) măgar…

WP_20160327_049

De aceea, oare, îmi place așa de mult iarba crudă ?

🙂

WP_20160327_018

Berzele își ocupă locul. Stiați că ele nu își schimbă perechea și nici cuibul, da?

WP_20160327_051

Se crede că barza este mai mult un simbol al norocului și al călătorului.

Lumea spune că aduce prunci în plisc, dar această pasăre elegantă încarnează primăvara, reînvierea și o viață nouă, iar în țările în care migrează oamenii cred că ia înfățisare umană. Pentru că omoară și mănâncă șerpii, barza este privită de către creștini și ca un inamic al Răului, fiind înzestrată cu virtuți precum fidelitatea, puritatea, vigilența …

***

Între timp, am fost din nou la Razgrad, click să vezi cum e acolo.

WP_20160403_066

(în imagine, moscheea medievală din centrul orașului Razgrad, fost Abrittus)

***

DN41, în preajma Parcului Natural Comana , are o aromă specială.

Pentru că miroase a flori, a iarbă, a pădure  și a primăvară.

WP_20160327_025

Iar soarele sclipea din spatele unei strașnice armuri.

WP_20160327_030

*

vezi și o altă zi de soare, jar și negură

.

IZH sidecar Planeta 5, classic bike for sale

Este o motocicletă restaurată atent, cu grijă la detalii. Fabricată în Rusia, la uzinele din Izhevsk – locul în care s-a născut Kalașnikov AK-47, cea mai populară pușcă de asalt din lume. De-aici vine și numele motocicletei, IJ (sau IZH) – Ijevsky Mekhanichesky Zavod (Ижевский Mеханический Завод).

ij 2

Strămoșul motocicletei IJ Planeta 5 este DKW NZ 350, un concept din anul 1939 pe baza căruia DKW (“Das Kleine Wunder” – parte a grupului Auto Union AG împreună cu Audi, Wanderer și Horch) a construit o motocicletă folosită intens de armata germană pentru curierat sau cercetarea terenului.

NZ-350 comb

Imediat după război, trupele sovietice au demontat toate echipamentele uzinei DKW și le-au transportat la Izhevsk, un colos al industriei sovietice de armament situat la 1.200 km est de Moscova.  Aici  au fost „transferați” și specialiștii germani ai fabricii, în frunte cu Herrmann Weber, inginerul șef al DKW, care a și murit acolo după doar doi ani. În acest fel a fost fabricat în URSS primul IJ 350, în 1946. Iar de atunci producția sovietică de motociclete IJ a crescut neîncetat, bazată fiind pe modelul german căruia i-au fost aduse, de-a lungul timpului, diverse modificări – cu privire îndeosebi la formă, diverse componente mecanice și electrice, dar fără substanța unui nou concept.

***

IJ Planeta 5 este o motocicletă robustă și ușor de întreținut, dacă ai cunoștințe minimale de mecanică și-ți place să meșterești. Fabricația ei a încetat pe la mijlocul anilor `90 și pentru că motocicletele cu ataș sunt astăzi foarte rare, vei stârni întotdeauna atenția călărind o mașinărie ca aceasta.

ij 1

ij 3

ij 8

Marca: IJ (IZH)
Model: IJ Planeta 5 cu atas, motor în 2T, monocilindru
An de fabricatie: 1990
Cilindree: 350 cmc. Putere: 18 kW (24,5 Hp)

Atașul se poate detașa cu ușurință, în doar 10 minute (este fixat în patru puncte demontabile) și motocicleta poate fi călărită solo, fără nici un alt reglaj. Înmatriculata în categoria motocicletă cu ataș (L4e), cu certificatul fiscal la zi. De la momentul în care a fost restaurată am mers cu ea cam 1.000 de km.

Am fost întrebat care ar putea fi prețul la care m-aș despărți de ea.

Nu știu ce răspuns să dau.

Costurile de restaurare a motocicletei au fost de aproape 2.000 de euro.

Înainte să fie restaurată, motocicleta arăta în felul ăsta:

O listă detaliată cu operațiunile efectuate și piesele schimbate poate fi citită aici, însoțită de prețurile de la acea vreme. Dar cred că știi că o cheltuială mare este obligatorie pentru orice vehicul -clasic, de epocă sau vintage- pe care vrei sa-l restaurezi, iar în plus motocicleta nu a fost salvată pentru a fi „spoită” sumar, în scopul revânzării sale. Motivele pentru care, cu părere de rău sunt nevoit să o vând, sunt: nu am spațiu potrivit pentru depozitarea ei, nu este potrivită călătoriilor lungi iar eu nu am timpul și nici priceperea întreținerii sale.

ij 9

ij 10

ij 16

Vrei această motocicletă ?

Scrie-mi un mesaj, asociat cu prețul ce-l oferi pentru ea.

Am să-ți răspund de îndată, iar în cazul că oferta ta e rezonabilă poți să o vezi, să verifici sau să testezi motocicleta în București.

14 luni în Africa

Ana şi Ionuţ au făcut turul Africii cu motocicleta. În această călătorie de 14 luni şi 55 de mii de km ei au traversat Sahara, au lucrat ca voluntari în pădurea ecuatorială în Nigeria, au urcat muntele Camerun, au explorat delta Okavango şi bazinul Congo, au locuit într-un cătun camerunez fără bani şi fără telefon, au tractat motorul defect 350 de kilometri, au făcut malarie, au parcurs 3 000 de kilometri de off-road extrem în Congo, au trecut de sute de controale armate şi au răzbit prin hăţişuri birocratice iar într-un final, au negociat un pahar de ceai în Egipt.

Răsfoiește povești uluitor ilustrate: Into The World.

oyibo

I-am cunoscut pe Ana și Ionuț citindu-le blogul și savurând fotografiile lor. Apoi am cinstit un drink cu ei, țineam mult să scriu despre povestea lor. Se pregăteau atunci să plece în Mongolia… Dar după timpul petrecut împreună am realizat ca nu sunt în stare, nu pot scrie nimic despre povestea lor. Mă simțeam copleșit iar tot ce mi-au povestit era prea dens și greu de priceput cu mintea mea de semi-orășean, prea puțin ieșit din casa… Între timp, insă, cei doi și-au scris singuri povestea și au publicat-o într-o carte. Oyibo, povestea oamenilor care întâlnesc în Africa alți oameni și care au plecat la drum chiar și când toate împrejurările păreau a le fi potrivnice. Este scrisă în vorbe simple și foarte frumos ilustrată; iar povestea te captivează și nu vei lăsa cartea înainte să o citești până la capăt.

WP_20160111_001

.

WP_20160111_006

Cei doi călători sunt Ana și Ionuț. Dar Ana&Ionuț poți fi chiar tu…

ana si ionut

.

Oyibo nu te va lăsa indiferent. S-ar putea să-ți vină să-ți dai demisia și să pleci în lume, s-ar putea chiar să vrei să faci asta cu o motocicletă. S-ar putea să vrei să fii viu.“ (Mihai Barbu, fotograf, autorul cărții Vând kilometri).

O Y I B O

disponibilă și în format eBook

IMG_0449

 (fotografie preluată de pe blogul intotheworld)

 

Abrittus (Разград, Razgrad)

Minaretul moscheii Ibrahim Pașa (İbrahim Paşa Camisi), începută la 1530 și finalizată în 1616, sclipește în centrul orașului Razgrad (fost Abrittus). La doar 140 km de Bucuresti se află o bijuterie a arhitecturii otomane, dar și o cetate romană și o rezervație de arhitectură de secol XIX, în stilul Bulgarian Renaissance.

WP_20150613_008

Rezervația arhitecturală „Varosha” am lăsat-o pentru o altă tură – mă atrage stilul bulgăresc National Revival, dar am preferat acum să cercetez doar fortăreața romană și moscheea. Înconjurată cu blocuri de tip „centrul civic”, moscheea domină oraşul.

WP_20150613_021

Clădirea trebuie restaurată; înca din vremea comunistă aceasta este închisă pentru credincioși și publicul vizitator, deși în Razgrad și regiunea învecinată cam 20-30 % din populație este de religie musulmană.

WP_20150613_041

WP_20150613_006

Povestea spune că meșterii constructori au prins de veste de planul turcilor, de a-i ucide după ce termină lucrul, pentru ca o moscheie la fel de frumoasă să nu poată fi construită. Și atunci aceștia (precum Icar sau al nostru Meșter Manole) și-au construit aripi, pentru a zbura din minaret. În parcul din fața edificiului, un monument celebrează legenda …

WP_20150613_004

Blocurile comuniste din jur, construite foarte dens dar cu un regim scazut de înălțime, au uneori detalii interesante.

WP_20150613_052

Iar cetatea romană este restaurată și foarte bine semnalizată.

WP_20150613_094

Un pavilion nou construit, neinvaziv, prezintă obiceiurile romanilor si îmbrăcămintea acestora. Noua latrină a cetății este semnalată cu umor:

WP_20150613_070.jpg

WP_20150613_088

Zidurile fortăreței sunt vizitabile cu ajutorul unor pasarele metalice.

WP_20150613_081

În tot locul sunt panouri explicative, cu desene ce reconstituie posibila imagine a cetății dar și care așează locul în context regional.

.

WP_20150613_062

Împăratul Traianus Decius îşi găseşte sfârşitul  aici în anul 251, luptând împotriva goților. Abrittus a fost construit iniţial ca o garnizoană romană, prin secolul I, pe locul unei vechi aşezări trace. Devine apoi un mare centru comercial şi militar al provinciei Moesia Inferior, iar pe la începutul secolului al IV-lea se construieşte aici o imensă fortăreaţă, întinsă pe 14 hectare, cu ziduri groase de 3 metri şi înalte de 12 metri, având patru porţi duble de intrare  şi 35 de turnuri de apărare.

WP_20150613_078

În interiorul cetății s-a descoperit reşedinţa unui influent guvernator, ridicată pe 3200 metri pătraţi. Putem ghici puterea acestui guvernator din opulenţa construcţiei ce îi era destinată. Astfel, porticul mare dinspre sud cu faţadă ionică avea şase magazine, situate câte trei de fiecare parte, printre care se intra printr-un mic coridor într-o curte interioară mare (atrium) neacoperită, înconjurată de coloane. În părţile laterale, în spatele coloanelor, se aflau clădiri cu rol de depozite agricole. În faţă se găsea o clădire de conferinţe cu nouă camere, ai căror pereţi erau pictaţi cu ornamente florale şi geometrice. Existau de asemenea dormitoare pentru soldați, ateliere şi alte diverse depozite. Intreaga fortăreaţă avea un sistem bine pus la punct de aducţiune a apei.

Clădirile au fost folosite până în secolul al VI-lea când Abritus a fost distrus de avari şi slavi. Din secolul V şi până la distrugere, Abritus a fost un centru religios creştin. Pe la sfârşitul sec al IX-lea şi inceputul sec al X-lea a fost reconstruită din ruinele romane o fortăreaţă bulgară care a fost distrusă de pecinegi pe la jumătatea secolului XI.

În timpul excavaţiilor arheologice desfașurate in trecut, aici s-a descoperit cel mai mare tezaur antic de pe teritoriul Bulgariei – 835 monezi de aur (cântărind 4 kg), bătute de 10 imperatori romani.

WP_20150613_074

Promovarea turismului cultural nu pare a fi o vorbă în vânt la vecinii bulgari. În scopul acesta Razgrad a atras fonduri europene și este intr-un parteneriat cu orașele din jur. Bulgarii sunt în plin avânt al cercetărilor arheologice, statul și fondurile europene finanțează masiv descoperirirea comorilor din trecut și punerea lor în valoare; am observat asta în multe părți din Bulgaria. La pachet cu vestigiile antice, bulgarii își promoveaza mărcile de vin, tradiția locală și salbaticia naturii – atrăgând astfel turiști de calitate.

WP_20150613_036

Fără să fii nevoit să gonești pe drum, o tură la Razgrad o poți face într-o singură zi, daca pleci din București sau împrejurimi. Poate fi o alternativă la aglomerata Vale a Prahovei și dacă abandonezi tentația ieftină a clișeului montan românesc, asezonat cu aglomerația știută, aici ai parte și de altceva. Inclusiv de vestitul iaurt bulgaresc, meșteșugit la Razgrad în mod tradițional și cu denumire de origine protejată…

WP_20150613_082

În apropiere este și necropola tracică de la Isperih