Si anul acesta am petrecut Pastele in Bulgaria, de data aceasta gandindu-ma ca o tura prin Muntii Balcani ar fi tocmai nimerita. Si este nimerita, daca si vremea-i potrivita… 🙂 Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, de asta data: o vreme mohorata ne-a insotit, ca atare am savurat peisajele doar din mers, alungati de ploaie.
Intreg traseul parcurs este acesta si cuprinde pasurile montane Shipka si Troyan. Pasul Shipka se desfasoara printr-o zona impadurita, la o altitudine maxima de aproape 1.200 de metri.
De aici se zareste Бузлуджа (Buzludja) – un monument spectaculos al comunismului – pe care de multa vreme imi doream sa-l „simt” de aproape insa frigul patrunzator ne-a gonit mai departe, pana la Kazanlak, unde am si ramas peste noapte.
Kazanlak este considerat „capitala trandafirilor” si in plus adaposteste un mormant tracic din secolul al IV-lea inainte de Hristos, uluitor decorat cu picturi murale.
Tot la Kazanlak, intr-un restaurant local au si „NATURAL LANGUAGE ANIMAL” … 🙂 A doua zi plecam mai departe, spre a celebra Pastele in oraselul Karlovo (fost centru administrativ in vremea otomana). Ironic, razboiul de eliberare a insemnat si sfarsitul perioadei de prosperitate economica, orasul fiind distrus in mare parte de catre turci intr-un macel ce a ucis peste 800 de oameni. In centru a ramas marturia acelor vremi; o frumoasa moschee, din pacate inchisa si cu turnul ruinat, dar si resedinte de acum doua secole, construite cu o vadita influenta otomana.
Ziua de Paste debuteaza cu o ploaie turbata ce se potoleste totusi dupa pranz – asa ca gonim mai departe, traversand muntii rapid pana la noua oprire: in oraselul Troyan. Pasul Troyan (numit si Beklemeto) este mult mai spectaculos decat Shipka, este si ceva mai sus situat, la 1.500 de metri. Poate si de aceasta am trecut pe langa zapezi mai inalte decat inaltimea unui om, frumos decupate pe marginea drumului, ca un zid. Peisajul -mai ales la urcarea dinspre Karnare- iti taie respiratia; dar cum stropi reci se asezau in rafale pe castile noastre n-am oprit nici macar pentru o singura fotografie.
Mereu in Bulgaria -indiferent unde am stat peste noapte- gazdele au adapostit motocicleta cum au putut mai bine. Daca la Kazanlak a stat in dreptul receptiei hotelului si in bataia camerelor de luat vederi, la Karlovo prietenii bulgari au rearanjat mesele terasei unui restaurant spre a fi la adapost de ploaie, ei bine: la Mars Hotel , in Troyan, oamenii au gazduit-o chiar inauntrul unui magazin aflat la parterul hotelului…
Aruncam o ultima privire muntilor inzapeziti traversati cu o zi in urma si plecam catre tara -in sfarsit pe o vreme frumoasa. Iar in orasul Levski am de a face pentru prima oară cu politia rutiera bulgara, ce-mi solicita 50 de euro pentru o vina inchipuita. Prima oara după mii de km de cand tot haladuiesc prin Bulgaria polițaii bulgari îmi creează probleme… Negociez si ne intelegem la 40 de ron. Si gata! Direct spre casa.
Poate vrei sa citesti despre cum a fost la Idilevo, de Paste
Festina Lente 
Asa se intampla cu politia rutiera in Bulgaria,nu des,dar,se intampla. Cand nu au un motiv intemeiat,cauta nod in papura,inventeaza reguli….astia sunt.Dar,nu sunt baieti rai ; din cauza lefurilor foarte mici,mai mici decat cele ale colegilor lor din Romania,mai fac si ei cate o ghidusie din asta. Poate ati observat ca, opresc in proportie de 80% masini inmatriculate in alte tari. Eu,in permanenta am in portbagajul masinii o berica, un vinisor….si prinde bine. De multe ori opresc langa ei, le arunc cate o bere in masina,ne strangem mainile si plec mai departe. In vara asta,in concediu,un echipaj(doi tnerei) m-a condus pana la hotel,ca eu ma ratacisem.Cu politistii rutieri de la Plevna pot spune ca ma inteleg bine,asta si pentru ca merg des acolo.
Eu nu am a ma plange de ei, episodul povestit a fost singurul de acest gen – si merg des in BG.
Exista si reversul… medaliei: pe o ploaie mocaneasca ce nu se mai oprea, pentru ca am oprit sa-i cer lamuriri despre ruta, un politist bulgar din Silistra m-a condus o bucata zdravana de drum sa-mi arate calea catre o fortareata ce o cautam, cu masina lui de politie, fara alta rasplata decat un zambet si o strangere de mana.
Oameni si oameni sunt peste tot. Ce vreau sa spun este ca NU sunt reale povestile alea de speriat, cu politistii care te jefuiesc si cu talharii care stau la panda pe drum. Asa cum spui, sunt cazuri izolate, amplificate de mass media.
Am mers si noaptea in Bulgaria -si cu masina si cu motocicleta- si nici vorba de asa ceva.
Totusi,nu pe trei roti?
Nu inca. E posibil azi plus maine sa ies cu Jivina, insotit de 2 prieteni „atasisti”, la 80 de km (o intalnire de motociclisti cu retro, ciopere, ciudatenii si comuniste in Nikolovo Bulgaria). Ar fi prima iesire, depinde insa mult de vreme: se anunta furtunoasa…
Insa am mai mers cu ea pe-aici, prin oras, cate putin.
Ai ales natural laguage animal?
🙂 normal! (era limba de vita).
Foarte interesant . De multe ori cele mai placute amintiri le traim atunci cand nici nu ne-ma gandit .
Asa este. Totusi, vremea schimbatoare ne-a cam chinuit. Am sa revin insa – tin mortzis sa vizitez marea ruina comunista, Buzludja…