Ză Dacs Cam From Ză Tracs

„ZĂ DACS CAM FROM ZĂ TRACS” – cum ne făcu nea` Ion de râs – cum care nea` Ion? Click sa vezi scarnavia. Mi-am adus aminte de memorabilele sale vorbe vizitand mormantul capeteniei trace descoperit in anii `80 in apropiere, la Sboryanovo, într-un tumul tracic de langa satul Sveștari, loc admirabil pus in valoare de arheologii bulgari si inclus in UNESCO World Heritage List. E un loc exceptional! Si imprejurimile si drumul sunt tare plăcute. Si nici nu-i departe de Bucuresti.

Istoricii bulgari considera ca Helis, capitala getilor in timpul lui Dromihete, se află la Sboryanovo, lângă Isperih. Iata o descriere a mormantului tracic.

E posibil ca mormântul ăsta sa fie chiar cel al lui Dromihete…

Cu alte vorbe, am fi (chiar și foarte de departe) rude cu bulgarii! De dragul apararii a câte unei ideologii ori măcar a ipotezelor convenabile narațiunii politice, deseori savanții (din mai toate timpurile) mistifică, ignoră sau chiar distrug informatii ce nu susțin povestea cea dorită – care nu întotdeauna e și cea reală, precum ne-au fript anii de minciuni comuniste, nu? Sau am uitat așa de repede că istoria de-am invatat-o la scoala e mai curand propagandă… Nu am vazut pana acum vreun istoric roman sa pomeneasca de situl acesta (în lucrări popularizate publicului, zic), să valorizeze vreunul acest mormant tracic sau să pună ansamblul tumulilor tracici de-aici (și ceilalți, numeroși, descoperiți dincolo de Balcani) într-o imagine comparativă sau integrantă cu civilizația de la nord de Dunăre, desi locul de aici pare a fi o descoperire foarte importanta (și) pentru istoria noastră, zic si eu… A noastră: a celor ce ne pretindem urmasi ai tracilor -ăi cei mai viteji și mai drepți dintre ei, nu?

Sboryanovo imi pare a fi un loc important pentru noi, romanii, indiferent daca mormantul ala e chiar al lui Dromihete insuși ori al altei căpetenii trace…

Si inca o chestie interesanta: istoricii bulgari sustin ca ar fi localizat cam prin aceeasi zona si pestera in care s-a retras Zamolxe! Suntem – atât cât suntem – un popor latin si nu o sa ne altereze nimeni asta – ma rog, nu in viitorul apropiat… Insa adevarul nostru istoric pare chiar si astazi apărat cu aceleași vechi metehne comuniste.

In fotografia de jos este exteriorul mormantului tracic de la Isperih. Tumulul ce-l acoperea a fost excavat si apoi reconstruit peste o cupola din beton, ce protejeaza structura originala, eliberata astfel de tonele de pamant – dar astfel putem vedea si exteriorul acestei constructii de exceptie. Vizita este permisă doar în grupuri ghidate iar accesul se face printr-o usa masiva, din metal, ce gliseaza comandata prin tastarea unui cifru, ca la tezaurul unei banci.

Am avea muuult de invatat de la vecinii bulgari despre respectul, protectia si prezentarea unui sit antic, nu doar cu vorbe sforaitoare si vrafuri de hârtii.

Doua femei ce asteptau r.a.t.a. ne dau lamuriri despre drumul cel bun spre casa. Observati straiul lor musulman, unele sate din aceste ținuturi sunt ocrotite de minarete pitorești… Traseul parcurs de noi este aici si are 360 km in total, drumul este tare plăcut și lesne de parcurs, chiar dacă asfaltul nu-i cel mai grozav. Fotografiile sunt preluate de la www.getika.com (pentru că nu este permisa fotografierea în incinta mormantului – si mi se pare perfect normal sa nu blitzuiască tot bizonul vechile artefacte).

E pacat sa nu-ti faci drum la Sboryanovo, e aproape si atat de frumos!