Deși data e 13, zi de ghinion, soarele strălucitor mă îndeamnă sa ma reîmprietenesc cu drumul. Roiuri de motociclisti zbârnâie prin oras, indreptandu-se in toate directiile. Tinta mea e tabara de sculptura de la Magura dar cum m-am mobilizat taaare târziu (de-abia pe la ora doua am plecat la drum) nu am mai prins lumină suficientă spre a o vedea pe zi; pe drum nu am întalnit vreun indicator spre tabară – ori poate nu l-am zărit eu… Cert este ca a trebuit sa mă multumesc cu o singura lucrare, amplasata la marginea drumului. Aia cu Mihai Viteazu, uite-o mai jos… E drept ca am oprit mai întâi la casa lui Nicolae Iorga, de la Vălenii de Munte, unde am pierdut ceva timp. In timpul vizitării casei memoriale mă cam pufnea rasul amintindu-mi spumoasele epigrame scrise de Păstorel pe seama dramaturgului și mai ales a omului politic Iorga („Profund şi vast ca un Atlantic / El nu se-ncurcă-n prozodie: / De cum a început să scrie, / A scris în chilometru antic.” – Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai: politice-si-apulitice-pastorel .
Drumul de la Văleni spre Buzau este pustiu si proaspăt asfaltat; între doua sate, cai frumosi pășteau netulburati iar în curtea unui gospodar zăresc o limuzina americană clasică năpadită de vegețatie…
Cum era cam târziu, nu am oprit; desi am zarit din mers cate o fantana cu cumpana in aproape fiecare sat si cateva case traditionale spectaculoase – firește, in stare de ruina. Imi propun sa revin pe indelete , mai ales ca țin sa vad sculpturile din tabară. Mi-am tras sufletul într-o padure, înainte de Măgura; era liniste perfectă si mirosea a primavara…
Lucrarea aceasta îmi pare genul ăla găunos naționalist-comunist, ce parazitează unirea țărilor române sub Mihai Viteazul. Pare realizata in anii `70; cum execuția este îngrijita tehnic – aranjata putin, luminata cu dichis si cu o vegetatie mai viguroasa in jur – ar putea fi OK pentru o lucrare decorativă a unui drum secundar, desi reprezentarea Voievodului ma face sa zambesc… nu mai zic de ornamentele sub forma de bastonase…
Dupa atâta lâncezeala, m-am simtit cam nesigur pe mine la drum; nu doar eu dar parca si masinile intalnite pe sosea aveau traiectorii ezitante, soarele puternic pesemne ne-a molesit pe toti; pana si un politist rutier a ridicat din maini oarecum a lehamite vazandu-ma cum depăsesc în trombă o Dacie cam hartănita… Una peste alta, sunt totuși fericit după această plimbare în care m-am multumit cu puțin…
N-a fost rau pentru prima zi calda din an…
Vezi si prima tura din2012: Cheia – Brasov – Rucar
Festina Lente 
Imi plac pozele din primavara asta. Cea cu masina imi da chiar fiori.
Imi propun sa revin in aceasta toamna; sa plec mai devreme, cu timp pentru tabara de sculptura…
1. Mulţumesc pentru trecere!
2. Mulţumesc pentru ce se poate găsit aici! Fotografii bune, comentate cu gust şi cu drag, pe alocuri cu amărăciune. Am simţit că am fost acolo, undeva, într-o microscopică moleculă de aer (…sunt Gemeni 😉 ).
3. Vreau să mulţumesc tuturor prietenilor, colegilor tăi caree au făcut posibile aceste plimbări literar-fotografice sau poate foto-literare.
4. Am avut senzaţia că sunt călare pe un motor, deşi cred că ultima oară când s-a petrecut asta, aveam vreo 2 ani jumătate… În faţă, era un unchi de-al meu, „Sandu” Georgescu… Ştiu doar că mi-a plăcut! 😀
1. Am citit lucruri f interesante pe blogul tau si am sa mai revin…
2. Sunt tare incantat ca te-ai simtit asa citind si vazand pozele de pe-aici…
3. Cu totii vor fi bucurosi sa afle asta, unele din fotografii sunt facute de catre tovarasii mei de drum si in tot cazul, mai mereu acestia au fost oameni ce impartasesc acelasi drag de locuri sau pur si simplu placerea de a te plimba simtindu-te liber…
4. Niciodata nu-i tarziu pentru a merge pe motor! Cu oarece abilitati, cu multa atentie la trafic si cu o motoreta de 1000 de euro + echipament de vreo 500 eur vei vedea ca satisfactiile sunt nepretuite… in plus, vei avea ocazia de a te simti membru al unui grup de oameni in mare parte speciali. Asadar… hai cu noi!
Reconfortantă plimbare, tonică „întîlnire” cu spiritul lui Păstorel!
Daaaa! Unul din autorii mei preferati!
Interesanta excursia…iar limuzina aceea ma mir cum de nu a fost furata pana acum si dusa la fier vechi. Astept cu interes excursia voastra la Odessa! Drum bun!
E greu de furat limuzina de-acolo: arbustii cresc direct prin motorul ei…
Am increderea ca o sa fie spectaculos raidul la Odessa – vom vizita si Cetatea Alba. Multumim!
Ei,asta-i altceva.
Respir aerul calare si vad,la fel cum vede calaretul,amanunte pe care intr-o altfel de calatorie nu le vezi.
Acum,ca ti-ai dat greata intr-o zi de 13,poti merge linistit mai departe.
Iti doresc multe,multe calatorii!
Mult bine,
Alexandru.
Multumesc mult, Alexandru! Peste nici o luna voi pleca la Odessa pentru cateva zile, impreuna cu un prieten motociclist; sper sa fie o calatorie spectaculoasa si sa-ti placa, tie si celorlalti cititori.
Inca o data multumesc, ai scris foarte frumos! Numai bine si tie!
Ai trecut pe la numai 4-5 km de tabara de sculptura 🙂 Dar mai bine sa revii odata cu mai mult timp la dispozitie. Chiar peste drum de monumentul lui Mihai si „hanul” Magura se deschide „soseaua” 203G (numerotarea conform Mopedmap). Este un drum prin padure, odinioara asfaltat, acum in stare cam precara (cel putin asa era anul trecut). Dupa 4-5 km se ivesc primele sculpturi pe partea stanga a drumului. Acelea sunt insa numai aperitivul, urmeaza pe partea dreapta ceva mai sus o poiana intesata de sculpturi … zeci. Apoi la 2 minute mai sus este manastirea Ciolanu.
Multumesc, Florin! M-am uitat pe harta. Acum, ca mi-ai zis, imi amintesc de acel drum. Data viitoare am sa merg direct la tinta. Fireste, si cu timp in tolba.
Primele imagini par din rural America!
:-))) mai ales cea cu limuzina, nu? era intr-o curte a unei case abandonate, si casa era tare frumoasa; din pacate nu mi-a iesit o poza concludenta de ansamblu – unul din motivele pentru care as vrea sa revin pe indelete pe acest drum…