Pe la tzară … de la Birmingham la Lyon -4

Izbutesc  sa o tin doar pe drumuri secundare in Anglia, in drum spre Newhaven.  Plec dis-de-dimineata din Birmingham si ajung sa dorm intr-un pat de om de-abia dupa mai mult de 36 de ore.  De la Dieppe plec fara intarziere spre Lyon, cu o escala de o noapte la Paris, oaspete al bunilor prieteni Nicoleta & Kemal.  Traversarea spre Continent a fost sa fie intr-un ferry frantuzesc ce vibra din toate incheieturile, n-am putut inchide un ochi dar pentru cateva ore am atipit sub un pom, pe marginea drumului, undeva prin Franta… Iar la Lyon ajung in zorii urmatoarei zile, dupa o noapte de ratacire imprejurul orasului …

CLICK AICI PENTRU INTREAGA HARTA A CALATORIEI

 

 

 

 

 …

 

 

 

CITESTE URMATORUL EPISOD

VEZI AICI EPISODUL PRECEDENT

20 thoughts on “Pe la tzară … de la Birmingham la Lyon -4

  1. Sezi cuminte cu modestia!
    Pozele sint foarte faine-si incerc sa-mi imaginez cite mai sint-iar povestirea la obiect ,desi as zice ca un pic prea pe scurt.Dar poate ca ,vorba Bucegistului,la iarna vei trece la depanari…

    1. Am mult de spus si chiar am ce depana (pe bune!) – doar ragazul nu-l am… asa ca rog sa scuzati posturile cu imagini doar… o sa mai fie cateva, 2 sau 3, din seria calatoriei in Europa. O sa revin pe larg la iarna! Promit!

      Si-ti multumesc!

  2. nu stiu unde e likeul ala, ca iti lasai si dincolo. pozele ca pozele si de plimbare nu am de zis decat ca e meserie. bai nene da (io nu ma pun ca avui an prost) mi-am amintit de concediul in malta unde ai de erau din birmingham … lasa ca iti zic in prive daca e😀

    super poze da-ti like singur sau zi si mie cum se face, ca tot vad de la tine da nu ma prind.

  3. Aprecierile prietenului tau sunt meritate Viesparule :))) Ai facut in acest an o multime de calatorii reusite, admir pozele si locurile pe care ni le aduci aproape. Povestesti la fel de bine dupa cum fotografiezi, asta cu siguranta, abia astept povestile, sper sa pice in momente cu zapada si frig sa pot umbla imaginar pe urmele tale🙂 Multumesc pentru poze, o lume altfel surprinsa, nu cea de prin ziare!

    1. Sa stii ca m-am straduit sa cunosc Lumea reala… Prietenii intalniti pe parcurs m-au ajutat in sensul asta, traseul ales pe drumuri locale, dar mai ales locurile si oamenii – despre care voi povesti intr-o buna zi inzapezita.🙂

      1. Multumesc de urari, ar fi o treaba misto!
        Si s-ar zice ca am calatori impreuna -si cu voi adica- daca izbutim sa „trecem sticla” cu pozele si povestile…

      1. Viespare, esti foarte foarte aproape de ruta mea… a mea se intinde ceva mai mult spre nord si are alt punct de pornire. Dar poate ne sincronizam undeva pe parcurs si face o latura comuna impreuna. Sau…poate o sa-ti placa traseul meu si o sa vrei sa-l lungesti pe-al tau.

        Cam in ce perioada ai vrea sa intreprinzi drumul pe care tocmai l-ai prezentat?

        Multumesc de laude.. desi exagerate . Sper sa apucam sa ne cunoastem si in ‘real life’, la un pahar de vorba si la o poveste. Bafta!

      2. Hai sa vorbim despre rutele noastre, cu o harta intinsa pe masa si niste beri pe ea!🙂 Deseara o sa-ti dau pe probike un PM cu nr. meu de tel.

        As merge in plina vara – ma gandesc ca primavara ori in toamna nu-i prea potrivit sa haladuim prin ploaie, vant, frig si ceatza prin nordul continentului.

        Laudele nu sunt exagerate, chiar imi place mult cum scrii! Hai ca de-abia astept sa povestim la niste beri, poate ca asa cum zici, macar pe o bucata de drum mergem impreuna! Bafta si tie pana atunci dar si pe mai departe!

    1. E, invidie… zici si tu ashea; ca la cum scrii pe blogul tau, nu pari genul invidios🙂

      Am fost singur. Cea de-a doua mobra, cea rosie, e a unui englez cu care m-am intovarasit la drum la Newhaven, asteptand imbarcarea. Insa la Dieppe s-a speriat de un betziv care a venit sa ne ceara si el saracu` o tigara (era vreo 4 dimineata si doar noi doi miscam in intreg orasul, plus betivul) a incalecat brusc pe mobra si i-a dat blana…🙂 asa ca am calatorit impreuna doar cu ferry-ul plus cativa km.

      In zorii acelei zile a fost singura data cand m-am simtit singur in tot acest drum.

      1. Invidios pe drumetie Viespare.
        Asa carevasazica, iepuri englezii astia? Deh, is coiosi doar la ei acasa🙂

        Foarte tare drumetia. M-ai enervat rau, tre’ musai sa fac si eu una cel putin la fel de lunga😛

        Asteptam restul de poze si povesti🙂

      2. Pai sa ai bafta si noroc de drum uscat !
        Incet, am sa mai public din poze iar la iarna am sa ma straduiesc sa le insotesc cu povesti – ce sper sa le scriu macar pe jumatate de placut ca ale tale – aici eu sunt cel invidios🙂

        Si-s „geana” cu ochiu` pe blogul tau, ca-mi place cum scrii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s