Am devenit motociclist. Oare cat mai am de trait?

Camaradul si omul bun Oresti Marmara, cunoscut si ca Old School sau Daddy Jeep, a plecat din lumea noastra. In somn. Putini sunt aceia care nu au invatat cate ceva din experienta lui; un model pentru un motociclist, un rebel si un spirit liber. In memoria sa, un articol scris de acest om special, spre invatatura fratilor sai pe doua roti.

Drum bun, frate Oresti!

Oresti Marmara

Am devenit motociclist. Oare cat mai am de trait? 

Scriu acest articol mai mult pentru incepatori – cu toate ca poate fi benefic si pentru cei ce merg de ceva timp pe motor dar simt ca nu au evoluat pe cat ar fi dorit. Ce trebuie sa faci sa mergi mai bine pe motor? Care este atitudinea corecta pentru a invata mai rapid? Sunt o mie si una de intrebari la care daca gasesti raspunsuri corecte vei avea sansa de a evolua mai rapid pe doua roti. Multi dintre motociclisti au TOATE raspunsurile si multi nu mai au ce invata. Multi dintre acesti multi nu mai sunt printre noi. Sa fie oare pt ca ei stiu tot sau pt ca nu au invatat nimic? Multi ar fi dorit sa li se mai acorde o sansa de a face lucrurile altfel, de a invata ce trebuie, de a merge corect pe motor, de a avea in primul rand respect fata de tine insuti si ulterior respect fata de cei din jurul tau.

Parerea mea este ca motociclismul e direct legat de ‘bunul simt’. Acest bun simt poate fi interpretat in actiunile voastre pe motor fata de colegii de drum, fata de pietoni, de soferii auto. Trebuie sa realizezi ca nu ti se va acorda respect daca nu acorzi respect.

Tin sa precizez ca cele scrise nu sunt copiate, traduse din carti sau reviste si reprezinta parerea mea ca motociclist. Nu sunt cel mai rapid pe traseu, nu sunt cel mai bun pe o roata, nu ma pricep la stunt’uri dar am 40 de ani din care 26 de motociclism***, pe mai bine de 100 de diferite modele. Ah. Si sunt inca ‘aici’.

Ca incepator, ai o gramada de intrebari la care nu ai raspunsuri sau la care primesti 1001 de raspunsuri diferite. Unele dintre acestea sunt si au fost mult dezbatute pe forumuri dar niciodata toate la un loc. Ideea este sa cautam toate intrebarile ale caror raspunsuri ne vor ajuta sa avansam in ‘mersul pe motor’. In primul rand, ma gandeam la lucrurile ce stau la baza atitudinii unui pilot si care il sculpteaza ulterior in motociclistul ce va fi. Dedicatia fata de sport, frica, adrenalina, talentul, nebunia, perseverenta, reflexul, statura, bunul simt, ego’ul, riscul … Ce ne face sa mergem cum mergem? Ce ne face sa mergem mai rau decat altii? Ce trebuie sa facem pentru a merge mai bine? Cred ca cel mai important lucru in motociclism este ca trebuie sa fi constient ca un motociclist mort nu poate avansa. De ce murim pe capete? Sunt numai soferii auto de vina? Mototciclistii nu poarta nici o vina? De fiecare data cand se intampla cate un accident mai putin grav sau din pacate in unele cazuri chiar fatal auzim aceleasi scuze penibile: nu am/a avut nici o vina … conservarul este de vina. Saracul motociclist… mergea cu 270km/ora si masina i-a intors in fata … si altele si altele. Hai sa dezbatem putin aceasta atitudine si ce ne face sa fim mai PROSTI decat trebuie.

1. In clipa in care tu te duci si iti vinzi bicicleta ca sa dai un avans la un ZX-10, CLAR : esti inconstient. Asta nu inseamna ca nu vei putea merge pe acel motor ci doar ca sansele tale de supravietuire sunt mult mai scazute. Si aici trebuie sa stai sa gandesti urmatoarele: familia ta are destui bani pt a te ingropa? Parintilor le va pasa ca tu esti mort sau vor beneficia dupa decesul tau (caz in care poti pune si NOS pe motor)? Prietena ta pe mana carui prieten ramane?
Daca toate aceste lucruri te intereseaza si conteaza si daca nu esti total inconstient vei ajunge la concluzia ca trebuie sa cauti o motocicleta pe masura, una nu neaparat foarte mica ca si capacitate dar nici prea puternica. Una care te va duce de ici-colo pentru inceput, care iti iarta cat de cat greselile, care este intr-o stare tehnica buna si care iti va acorda sansa de a te bucura de ea si ‘maine’ – pentru ca nu esti mort. Asta nu inseamna ca nu poti deveni statistica chiar si pe scuter – daca esti idiot. Ai motor de 2 zile si intrebi pe toata lumea cum se merge pe o roata? Ai motor de 3 zile si pleci in ‘excursii’ cu ‘baietii’ pe Cheia? Ai motor de 4 zile si faci liniute printre semafoarele de pe Magheru? Esti un idiot si vei muri. Singura mea dorinta este sa nu ma iei si pe mine cu tine.

2. Ok, ai cumparat motocicleta corecta. E super frumoasa. Inainte de a iesi cu ea trebuie sa intelegi ca primul si cel mai mare factor care te duce la accident sunt prietenii. Cei care asteptau la fel de mult ca si tine sa iti iei motor ca sa aibe cui arata cat de bine merg ei fata de tine, incepator. Sunt persoanele care inconstient te indruma sa faci prostii, sa mergi mai tare decat trebuie, sa mergi altfel decat trebuie. Te influenteaza fara a-si da seama, intr-o directie total incorecta. Rareori ai sa vezi un prieten motociclist care sa te indrume sa o iei incet si sa nu incerci sa mergi ca el, dupa el.
Trebuie sa realizezi ca unde sunt multi adrenalina creste, sansele de accident si deces cresc. Nu inseamna ca daca ai cu tine, langa tine, alti 10 motociclisti – ca ei la randul lor stiu sa mearga corect. Nu inseamna ca unul dintre cei 10 nu va face o greseala si nu va intra in tine sau ca nu e destul de avansat pentru a evita o greseala de a ta, de incepator. Este foarte important sa iti alegi prietenii cu care mergi la drum cu atentie – mai ales ca incepator. Parerea mea este ca cel mai intelept lucru este sa mergi cat mai mult singur, in ritmul tau, fara a fi stresat si presat de altii in a merge intr-un alt ritm decat te simti tu confortabil.

3. Pana aici totul bine si frumos. Ce faci? Pornesti motorul si pleci la drum. Prima zi mai incet. A doua zi ceva mai tare. A treia zi ceva si mai tare si ceva mai putin atent la traficul din jurul tau. A patra zi devii racheta si toti ceilalti participanti la trafic nu mai conteaza. Ca doar tu esti Gigi cu Gsxr’ul de 1000 si 200 cp … nu au cum sa nu iti acorde respect. Asadar treci prin intersectii fara a te uita stanga/dreapta – doar pt ca ai verde si prioritate. Idiotul ce vine cu masina din laterala, care tocmai a iesit de la bodega cartierului, nu are timp sa franeze si te ia in plin cu toate ca tu aveai prioritate. El se alege cu un dosar penal – ca de fapt era fiul unui parlamentar – iar tu cu coloana rupta stai in pat cu fata in jos ca sa te stearga parintii iubitori la cur tot restul vietii. Sotia ta se intalneste cu inculpatul pt a primi despagubirea… realizeaza ca acela este mai intreg decat tine… si se recasatoreste.  Asta e, viata e dura.
Dar ce conteaza, ca doar TU ai avut prioritate si EL a fost de vina. Prietenii de pe Sport Bike Zone te vor intelege, aprecia si respecta in continuare. Ca tu esti tot Gigi dar pe din doua.
Ce incerc sa spun este ca majoritatea motociclistilor isi lasa vietile in mainile altora de fiecare data cand ies la drum. A nu mai fi atent la cei din jurul tau devine un reflex. Cainele ce se afla pe trotuar la 50m mai sus nu mai reprezinta un pericol, ca o saptamana mai inainte ai avut ocazia de a vedea un maidanez care s-a oprit la semaforul rosu si care a trecut pe verde odata cu pietonii. In subconstientul tau realizezi ca acel caine este mult mai destept decat tine. Macar el tine la viata lui.
Trebuia sa realizezi ca orice obiect in miscare stanga/dreapta poate deveni ultimul lucru pe care il vei vedea. Nu miza pe faptul ca soferul te-a vazut si ca va opri. Nu miza pe faptul ca acel maidanez nu va traversa strada. Nu miza pe faptul ca tu poti frana atat de bine incat sa nu intri sub tirul din care incerci sa musti mergand pe autostrada cu 150km/ora. Ia in calcul neprevazutul si faptul ca Orice i se poate intampla Oricui, Oricand.
Idea este sa MERGI PREVENTIV. Cu cat mergi mai tare, cu atat distanta intre tine si obiectele ce prezinta un pericol trebuie sa fie mai mare la inceperea franarii sau evitarii acelui ‘ceva’. Vei avea surpriza sa constati ca acel ceva tocmai a facut acea manevra de care iti era frica, iar tu ai putut evita accidentul doar pt ca ai gandit si nu ti-ai lasat viata in ‘mainile altuia’.

4. Ma asez la masa, comand o cafea, astept un prieten motociclist. Apare. Casca la subrat, adidasi de firma, blugi trei sferturi, tricou fara maneci. Arunca pe masa ochelarii de soare, in loc de manusi. Imi trece casca prin fata inainte de a o aseza pe scaunul de alaturi si remarc ca este una aratoasa, care nu l-a costat mai mult de 50 de euro; dar care intr-adevar, nimic de reprosat: merge la fix cu ochelarii. Stau si ma intreb: oare de ce sunt prieten cu acest individ? Clar este idiot iar eu am incercat toata viata sa ma feresc de idioti.
Cum poti sa sa dai 12.000 euro pe o motocicleta si sa nu fii dispus sa dai 400 de euro pe o casca de renume care clar va face toti banii in clipa in care incerci sa te sinucizi? Cat de idiot sa fii sa crezi ca pielea de pe genunchi este mai dura decat pielea unui pantalon sau combinezon. Ah, am inteles! Omul fumeaza Marlboro. Cat de idiot trebuie sa fii ca sa crezi ca slapii printre care ti se extind degetele de la picioare ca ghearele unui uliu pe schimbatorul de viteze nu vor zbura mai sus decat rapitorul in clipa impactului?
Majoritatea motociclistilor NU realizeaza pericolul ce ii paste in clipa in care se expun accidentelor fara protectiile adecvate – si cu toate astea continua sa merga fara protectii si risca buna stare cat si viata pentru cateva sute de euro. Inteleg. Combinezonul nu da bine la terasa. Pectoralii nu se vad prin jacheta. Dar faza cu slapii pe motor intrece orice ‘taranism’.
Cu toate astea, interesant de observat sunt femeile -sau in majoritatea cazurilor- virginele pe care le plimbam in varful motorului; ele sunt cu MULT mai proaste decat noi. Nu mai stiu unde citeam ca femeile sunt ceva mai destepte decat barbatii. Nu si in cazul de fata. Cat de idioata sa fii, sau mai bine zis: cat de mult vrei sa-l iubesti pentru a fi dispusa sa iti risti viata sau sa ramai schiloada tot restul vietii? El are casca si o invita pe ea sa nu poarte una, deoarece prietenii trebuie sa vada cat de bine arata victima inainte de a fi omorata. Ea este tare mandra de faptul ca a fost bagata in seama de asa ‘un important’. Isi incalzeste thongul peste tobele ce tocmai intentioneaza sa i-o traga, ca idiotul tocmai a intors capul dupa o alta in timp ce tramvaiul a oprit in fata lui. Concluzia = Prosti si Proaste.
Aveti bani de motor dar nu de echipament? Parerea mea este sa va cumparati echipamentul mai intai, unul de calitate. Si ulterior vedeti cu ce intentionati sa testati acel echipament.

5. Viteza. Incep prin a va readuce aminte ca SPEED KILLS. Mai mult decat oriunde: la noi in tara. Motociclismul s-a dezvotat ceva mai rapid in ultimii 10 ani. Pt cei ce nu au habar ce inseamna o motocicleta si ce inseamna motociclism, motocicleta este doar un obiect frumos, periculos si care costa f multi bani. ‘Ideea’ de viteza toti o cunosc dar pusa in practica este cu totul alta treaba. Vine Gigi cu Dacia si se opreste la intersectie. Gigi este sofer de 40 de ani; sofer pe tir, sofer cu experienta. Gigi nu prea face greseli la volan. Este om cu capul pe umeri, om cu responsabilitati, cu nevasta si 3 copii. Este un om care munceste din greu pt a-si intretine familia si a-si creste copiii asa cum trebuie. Gigi este um om care nu are nevoie de probleme. Gigi poate fi si tatal tau.
Gigi se asigura inainte de a intra in intersectie, ca asa spune legea. Se uita lung la dreapta, nu vede nimic. Se uita lung la stanga, vede un punct de lumina. Punctul poate fi un bec aprins care palpaie prin fereastra unei case. De fapt ce nu stie Gigi este ca punctul de lumina esti TU, idiotul care strabate DN1 cu 280km’ora. Gigi sta, isi face calculele batraneste. Chiar daca punctul ar fi o masina, nu ar avea cum sa ajunga la el in urmatoarele secunde. Imposibil. Gigi, om atent, iese in DN1 sa isi duca copiii la iarba verde. Idiotul, venind cu 280km/ora, strabate cei 700m distanta in 9 secunde si se infige in Dacia lui Gigi, trecand prin portiera si iesind pe cealalta parte a masinii cu 2 dintre cei 3 copii a lui nea GIGI. Copiii mor. Idiotul de tine moare. Lumea lui Gigi este intoarsa pe dos. Gigi se spanzura. Parintii tai se spanzura pt ca esti, sau ai fost unicul copil. Esti un idiot. Sau mai degraba ai fost un idiot. Prietenii te plang. Pe forum se scriu mii si mii de RIP’URI cum ca ce baiat bun ai fost. Toti te plang. Vina, clar: a lui Gigi. Nimeni nu il plange pe Gigi si pe cei 2 copii. Daca as fi Gigi, nu m-as fi spanzurat ci te-as fi omorat cu mainile mele. Ai fost un idiot.
Viteza omoara. Cand mergi cu 200 la ora, timpul de reactie nu mai este acelasi. Motocicleta nu mai reactioneaza la fel. Sa nu mai vorbim de cei ce nu au habar despre motociclism. Esti sub impresia ca soseaua iti apartine? Esti sub impresia ca toti trebuie sa te evitam pe drum? Esti sub impresia ca daca intri in mine care sunt la volan ca eu o sa te plang pe tine mai mult decat o sa imi plang daunele la masina? Esti un idiot.
Vrei viteza? Du-te pe circuit. Du-te cu baietii care stiu ce inseamna viteza si vei descoperi ca tu de fapt nu mergi deloc tare. Du-te cu cei ce stiu ce inseamna viteza si nu mai merg demult pe strada. Du-te si mergi cu viteza unde nu vei omori pe nimeni, mai ales pe tine. Nu ruina viata mea, a ta, a parintilor tai … a lui GIGI. Nu fi idiot. Speed kills. Sunt o gramada de morti care asteapta pe forumuri ca cineva sa isi aduca aminte de ei. Nu avem timp, ca trebuie sa-i plangem pe cei ce vor muri maine.

6. Printre masini. Merg pe motor de 26 de ani. Dar azi conduc masina. Sunt la volan si nu pot spune ca-s atent. Dar aud sunet de motocicleta venind din spate. Ma uit in oglinda si vad racheta. Gandesc: merg drept. Merg pe cat de drept se poate pentru a nu face greseli ce il pot costa pe colegul meu. Colegul meu se apropie. Intentionez sa il salut. Poate il cunosc si ma cunoaste. Trece cu viteza pe langa mine si imi ia oglinda cu cotul. Sunt plin de spume. El incetineste, vine langa mine, in mers; ridica ecranul si incepe sa ma injure. Este vina mea pana la urma: am mers prea drept… Nu a avut loc printre mine si masina din stanga mea. Este vina mea si a celui ce conducea masina din banda a doua pt ca am iesit pe drum odata cu el. Este de fapt soseaua lui si noi habar nu aveam. Ma opresc la semafor alaturi de el, gandindu-ma ca oglinda ma va costa vreo 250 euro. Sa ma dau jos sa-i f.. una dupa ceafa? Sa-i spun cat de idiot este in timp ce-i atrag atentia ca si eu sunt motociclist? Sunt confuz si imi dau seama ca nu stiu cum sa reactionez. El ma scuteste de toate acestea lovindu-mi aripa masinii cu piciorul in timp ce accelereaza de la semafor. Aripa este indoita. Alti 400 euro. Ma uit la soferul din stanga mea, ce lasa geamul jos si striga cu dusmanie : motociclisti nenorociti! Sa-i mai spun ca si eu sunt motociclist?

7. Respect fata de sport/hobby. In ’85, in timp ce deveneam motociclist pe o Ninja 600, am avut ocazia de a cunoste un om deosebit. O persoana ce m-a ajutat sa realizez ce inseamna sa iubesti acest sport, sa te dedici acestui sport, sa nu regreti ca il practici sau l-ai practicat. Acest cineva era si poate mai si este un motociclist deosebit prin faptul ca conducea un Gsxr 1100 cu o mana. Cu mana stanga. Mana dreapta era de metal, un carlig gen Captain Hook, adaptat pt a a intoarce mansonul si a frana. Respectivul avea 30+ ani la acel timp. Devenindu-mi prieten, am inceput sa purtam tot felul de discutii legate de acest sport ca intr-un final sa imi povesteasca cum cu cativa ani inainte, cand se considera mai ‘smecher’, mergand pe o roata a scapat motorul peste cap, acesta cazandu-i pe mana dreapta – ce a fost strivita si ulterior amputata.
Lunile ce au urmat au fost cele mai grele, acesta nehotarat daca mai urma sa incerce sa mearga pe motor. Pasiunea a fost mult mai mare decat frica de a incaleca motorul din nou si dupa cateva luni acesta era iar in sa. Era un pilot experimentat. Mergea si tare cand era loc, dar mergea cu cap. Nu se mai risca in tot felul de situatii imposibile. Nu mai avea nimic de demostrat prietenilor motociclisti. Pur si simplu, iubea sportul si il practica in asa fel incat sa ajunga acasa dupa fiecare iesire. Imi aduc perfect aminte vorbele lui: Oresti, mergi pe motor in asa fel incat sa nu ajungi vreodata sa regreti ca esti motociclist. Nu te va aprecia nimeni daca ai coloana rupta sau un picior lipsa. Tu vei fi singurul care vei suferi la nesfarsit. Persoanele ce te iubesc vor suferi alaturi de tine. Gandestete la ei daca nu iti pasa de tine. Practica sportul in asa fel in care sa te bucuri de el zilnic si sa nu ajungi sa ti se intample ce mi s-a intamplt mie ca sa realizezi ce trebuie si ce nu trebuie sa faci pe motor. Respecta sportul si iti va aduce numai satisfactii.

8. Mersul in grup. Daca nu am avea prieteni cu care sa mergem la drum, ne-am mai cumpara motociclete? Am mai avea cui sa-i aratam cat de bine mergem ‘noi’ fata de ‘ei’? Cine mi-ar mai lauda motocicleta si stilul de mers? Unul din motivele pt care ne cumparam motociclete este sa demonstram ca noi suntem mai buni decat ei. Ca a noastra este … mai lunga… mai mare, mai puternica, mai frumoasa. Ca eu merg mai bine decat el, mai bine neinsemnand neaaparat mai atent, mai constient, mai relaxat. NUUU. A merge mai bine se rezuma la mersul sportiv, la viteza, la stunt-uri, la deranjul creeat altora in trafic. Competitia este pe primul loc.
Acest comportament se exhiba in iesirile cu prietenii. Care merge mai tare? Care merge mai spectaculos? Care risca mai mult? Cand un coleg cade, toti sar in jurul lui si se vaita cand de fapt subconstientul le spune: este varza. Nu a mers bine. Eu merg mult mai bine decat el. Acum stie si el treaba asta. Am castigat. El a piedut. Ambulanta a intarziat. El a murit. Nu e ok sa gandesc ca am castigat… dar am castigat.
Cauti alt prieten de drum cu care sa joci ruleta ruseasca. Stau si ma gandesc cum ar trebui sa se comporte un prieten motociclist. Ce ar trebui sa-i spuna prietenului care nu este la fel de experimentat si care din dorinta de a nu fi mai prejos decat altii, merge tare, mult mai tare decat ar trebui pt a fi in siguranta. Daca tu, cel cu ani de motociclism pe umeri, il indrumi sa mearga tare nu inseamna ca la o adica tu l-ai condamnat la moarte? Nu inseamna ca tu esti direct responsabil de necazul lui? Asa ca ce faci? Nu-i spui nimic… il lasi sa mearga ca dementul, ‘de la sine’. Daca moare, a fost vina lui. Si ce daca imi este prieten? Am fost si sunt mai bun decat el.
Parerea mea este ca prietenii trebuie sa reactioneze intr-un mod pozitiv: cu sfaturi si indrumari fata de cei ce nu stiu ce ii asteapta ca motociclisti. Personal prefer sa-i spun unuia care insista sa merga tare cu mine, pe langa mine, unul care clar nu stie ca inseamna riscul si unde te poate duce, ca nu sunt dispus sa merg alaturi de el. Daca este inconstient se va supara, dar va ramane in viata. Se va supara, ii va trece si dupa cativa ani si destule trante la bord, experienta acumulata pe deplin, iti va multumi pt sfaturi si interesul depus de catre tine pt a-l tine in viata.
Sigur, majoritatea motociclistilor cunosc regulile mersului in grup. Nu merge alaturi de un alt motociclist. Nu merge aproape – fie in spate sau in fata unui alt motociclist. Lasa-ti spatiu pt a evita manevrele si greselile celor de langa tine. Cu cat viteza este mai mare cu atat spatiul trebuie sa fie mai mare. Se merge pe diagonala fata de cel din fata si spatele tau. Semnalizeaza orice intentie de a schimba pozitia pe drum. Nu te astepta ca cel din spate sa nu intre in tine cand tu tocmai ai franat brusc si ai virat stanga. Folosesteti creierul ca sa intuiesti miscarile celor ce merg alaturi de tine. Daca nu te simti confortabil intr-un anume loc, aproape de o anumita persoana care reactioneaza ciudat, schimba-ti pozitia in grup. Important este sa ajungi la destinatie fara sau cu cat mai putine incidente.

9. Sotia/prietena si motorul. Acum cateva zile am adus acasa un R6 nou. Frumos motor. Destul de rapid pt a face prostii… Ma uitam la el cat de frumos este si cat de calm arata acolo, pe stander. In acelasi moment m-a trecut un fior gandindu-ma la bestia ce statea in fata mea si cat de repede mi-ar rapi pe cea draga de langa mine daca i-as acorda sansa…
Privirea mi s-a tulburat in clipa in care mi-am adus aminte de incidentul de acum 10 ani, petrecut pe DN1. Vorbim de 1997, cand eram mandrul posesor al unui DR Big 800. Motocicleta ce mi-a ramas intiparita in memorie. Motocicleta cu ajutorul careia am schimbat viata persoanei iubite pentru totdeauna, inclusiv pe-a mea. Plecasem din Balotesti spre Bucuresti, eu si sotia (la acel timp). Afara incepuse sa ploua usor, motiv pentru care mergeam foarte incet si precaut. Am iesit in DN si am intrat in banda a doua de langa axul drumului. Imi aduc aminte perfect ca mergeam cu 60km/ora. Am trecut de complexul Prisma. La 100m in fata mea, pe partea dreapta, in intersectia cu drumul care strabate Corbeanca a aparut o masina care imediat a dat semnal de stanga pentru a taia DN’ul si a merge catre Ploiesti. Am continuat drumul in banda a doua, fara sa reduc viteza, deoarece intentia soferului era clara. Acesta oprise pentru a-mi acorda prioritate. Ajung la circa 20m pe diagonala de acea masina, moment in care vad cu coltul ochiului o pata alba ce ulterior am realizat ca era o Dacie care fara a opri, fara a acorda prioritate, cu intentia de a traversa DN1 si a continua catre Ploiesti, a iesit in DN’u si a intrat fix in laterala dreapta a motocicletei, respectiv in piciorul sotiei mele. Imi aduc aminte perfect zborul ce a parut o eternitate, aterizarea violenta dupa care ceata si………..
Sotiei mele intinsa pe DN’u i se spune ca eu am murit. Intra in soc. Eu imi revin, incerc sa ma ridic… piciorul rupt. Ma tarasc pana la ea – este inca constienta – si-i explic ca din ce vad are mana rupta, piciorul rupt …
Apare ambulanta. Apare tavanul patat din spital. Incep sa strig dupa ea. Aflu ca e in operatie si ca are femurul rupt, cotul zdrobit, plamanul deplasat. Ceata. Ma trezesc cateva ore mai tarziu. Ea ,tot in operatie.
Trec 40 de zile de spitalizare, 6 luni de reabilitare. Ea nu mai e ce era altcandva. Era vesela, plina de viata… o femeie frumoasa. Acum marcata, schioapata de la un loc la altul. Cicatricile pe brat si picior nu-i mai ofera satisfactia de a se admira in oglinda. Este marcata tot restul vietii. Eu sunt cel ce am marcat-o. Este vina mea si numai a mea. Eu sunt cel dispus sa risc, dispus sa merg pe motor. Ea este inconstienta, nu realizeaza pericolul. Viata ei a fost in mainile mele. Mi-am batut joc de ea. Timpul trece si se spune ca timpul le rezolva pe toate dar cicatricile raman.
Daca tu iubesti acest sport si esti dispus sa risti zi de zi, asta nu inseamna ca ai dreptul sa risti viata altuia, mai ales a persoane iubite. Daca persoana respectiva este inconstienta si nu realizeaza pericolul, este de datoria ta ca om matur, motociclist cu capul pe umeri, sa-i explici ca nu merita sa riste. Nu accepta ca tu sa devii persoana ce a condamnat-o la moarte. Crede-ma, nu te vei ierta niciodata. Cel mai rau lucru care ti se va putea intampla este ca ea sa moara si tu sa traiesti cu constiinta patata ca tu ai omorat-o.
Un an mai tarziu am divortat. Nu a mai fost niciodata la fel. Nu m-am iertat niciodata pt cele intamplate. Nu am cum sa repar ce am stricat. Raman patat pe veci. Nu vei intelege pana nu ti se va intampla. Nu iti doresc sa ajungi ca mine.
Frumos R6’le. Am scos surubelnita si i-am desfacut saua de spate si apoi scaritele pasagerului: atat lucru pot face si eu pentru persoana iubita.

10. Renegatul. Sa fie oare influenta filmelor cu James Bond atat de mare incat trebuie sa actionam la fel ca eroul din film de fiecare data cand iesim la drum? Nu ma refer la stunt-uri si sarituri cu masina sau motocicleta. Ma refer la ideea de a avea o placuta de inmatriculare care se retrage la nevoie sub saua motocicletei pentru a evita conflictul cu politia.
Sunt de acord ca politia romana mai are drum lung pana sa se incadreze in standardele europene dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa aplice legea. Nu sunt sub nici o forma simpatizant al politiei romane dar in acelasi timp va aduc la cunostinta ca actiunile voastre de a prosti legea se refrang numai asupra voastra si a celor ce nu poarta nici o vina.
La fiecare iesire in grup sau plimbare cu motocicleta vad mai bine de jumatate din motociclisti purtand placutele de inmatriculare sub sea, intoarse pe dos, murdare cu ulei sau noroi sau in unele cazuri chiar deloc. Ce nu realizati este faptul ca aceasta atitudine va duce la groapa. Probabil ca va intrebati de ce fac aceasta afirmatie ….
Sa va explic. Radarele, ca si politia rutiera sunt ‘acolo’ pt a ne proteja pe noi si pe altii de noi (asta pe langa a lua spagile de rigoare). De fiecare data cand Gigi iese cu numarul de inmatriculare pe dos pt a nu fi observat si ulterior tras la raspundere, Gigi isi permite – sau cel putin asa isi imagineaza el – ca poate face mai mult sau mai putin orice ii trece prin cap pe motocicleta. Capul lui Gigi fiind unul foarte mic, nu are cum sa produca nimic constructiv; asadar Gigi trece pe sub radar cu 250km la ora pt ca nu are cum sa i se suspende carnetul. Cand Gigi trece pe rosu si-l someaza politia, Gigi fuge. Gigi scapa. Gigi e smecher si crede ca duce o viata buna. Gigi e de fapt un idiot.
Gigi nu realizeaza ca daca ar avea numarul de inmatriculare ca tot omul, lipit de curul motocicletei, de fapt isi face un favor. Nu isi mai permite sa evadeze. Nu isi mai permite sa treca pe rosu. Nu isi mai permite sa mearga nestingherit cu 300km la ora. Si pt ca nu isi mai permite, Gigi ramane in viata. Da, se mai intampla din cand in cand ca Gigi sa sara calul si sa isi fure cate o amenda, dar Gigi traieste doar pt ca nu isi mai permite.
Rau este ca Gigi nu are cum sa inteleaga, ca este foarte sigur pe el si stie ca e smecher. James Bond e smecher. James Bond intotdeauna are femei multe. Gigi trebuie sa fie smecher. Gigi vrea si el femei. Dar femeile se uita lung la Gigi si vad acelasi lucru ce vedem noi: Gigi este un idiot.
Idiotul continua sa treca pe rosu. Politistii nu-l pot prinde, ca sunt la fel de prosti. Si pentru ca nu il prind pe Gigi, ei stau la panda si te asteapta pe tine, pe mine, pe noi (cei ce nu credem in James Bond). Si pt ca intr-un final Gigi (indirect) mi-o trage mie, eu nu pot decat sa-i urez lui Gigi de bine si sa-i spun ca si Mos Craciun exista si ca sper sa il intalneasca odata si odata si sa ii dea cadou 5 ani. Atunci Gigi nu isi va baga numai placuta de inmatriculare ‘sub cur’. Bafta Gigi.

11. Ghost Rider. Ajung acasa. Sa fi fost frig afara? Mainile imi sunt sloi. Incerc sa scot cheia din buzunarul pantalonului, intre doua degete. Reusesc. In hol e frig. Ma trece un fior ce-l simt in sira spinarii si pt o secunda realizez ca ceva nu este ok. In timp ce duc cheia catre yala, zambesc in coltul gurii, gandindu-ma la ce super iesire am avut cu baietii. Baieti de baieti. Prietenii mei de ani si ani. Toti motociclisti. Toti hotarati. Toti tari pe motor. Zambesc si mai mult, realizand ca de fapt eu sunt cel mai bun dintre ei. Cum se uitau la mine in timp ce mergeam pe o roata…….. ce priviri mirate aveau cand au vazut cum pun genunchiul jos… i-am spart, stiu sigur.
Introduc cheia in yala. Sunt curios daca discuta despre mine. Sigur discuta despre mine. Sunt bun. Deschid usa. Frumos a fost la mare. Drumul super liber la intoarcere. Viteza frate, viteza. Si a lui Gigi a mers, dar nu ca a mea. Gigi 200, …….. eu 210. Gigi 250, ……. eu 270. Gigi a cedat la 290. Stiam ca nu poate mai mult. Ce surpriza pe fata lui cand a vazut ca trec pe langa el cu 300. L-am spart. Mergeam asa tare ca nici nu imi mai aduc aminte cand am ajuns in Bucuresti. Rad in sinea mea. Cred ca nici nu au ajuns de fapt. Sunt bun.
Intru in sufragerie. O vad pe mama. E suparata. Trece pe langa mine fara sa ma bage in seama. Ce o fi cu ea? Probabil ca e suparata ca am iesit iar cu motorul cand ea ma tot roaga sa nu mai ies. Ce stie ea… habar n-are. Senzatii tari. Sunt bun. Incerc sa ma impac spunandu-i: buna mama, ce faci? Ce s-a intamplat? Se uita prin mine si nu-mi raspunde. Insist. Intr-un final, raspunde: Ionele, de ce mi-ai facut una ca asta? De ce Ionele? De ce? Nu inteleg. Ce-am facut? Intru in sufragerie, mainile tot reci. Masa ca de obicei in mijlocul sufrageriei. Vad ceva acolo, dar nu percep. Incep sa ma sperii. Vad un sicriu. Doamne, cine a murit? Imi este frica sa ma apropii….. Mama striga din bucatarie……….Ionele, mama, de ce ne-ai parasit? Ma vad in sicriu. Vad masina. Franez. O pierd. Lumina, multa lumina. Aud in departare: Ionele, de ce m-ai parasit……………………………….? Eram cel mai bun. Nu credeam ca mi se poate intampla si mie.

12. Oase rupte. Ma trezesc in gand cu o cafea. Stiu ca dorinta de a ajunge la ibric cat mai repede va fi una ce ma va costa. Incerc sa ma ridic cat mai atent din pat. Imi ia ceva timp. Ma doare spatele. Imi iau papucii in picioare si plec usor catre bucatarie. Ma dor genunchii. Ceafa imi trosneste de parca ar vrea sa se rupa in doua. Ma dor mainile, incheieturile. Ajung la ibric. Vreau sa il ridic dar degetele imi sunt inclestate. Le deschid atent, usor. Ma dor.
Toate ma dor, in fiecare zi. Ma dor de ani de zile. Ma dor de 20 de ani. Realizez ca sunt deabia la inceput si ca durerile vor fi din ce in ce mai greu de suportat. Imbatranesc. Ar fi trebuit sa imbatranesc frumos, fara dureri. Dar nu am cum, ca sunt motociclist. Stau pe marginea patului cu cafeaua in mana si ma gandesc ca ar trebui sa le spun si altora cum e sa traiesti in atata durere; calvar. Intind mana catre noptiera sa mai scot un Aulin. O retrag. Degeaba, oricum nu isi mai face efectul de vreo 10 ani. Il iau doar din obisnuinta. Nu isi face efectul dar parca durerea se alina. Ma simt mai bine. Am avut si zile mai rele. Mult mai rele. Ma ridic, ma imbrac in combinezon. Intentionez sa ies la o tura cu prietenii. Ridic greu piciorul peste saua ce pare pe zi ce trece mai inalta. Urc in sa si plec. Adrenalina creste. Nu ma mai doare nimic momentan. Medicamentul perfect.

13. Intuitia. De cate ori m-am lasat de motociclism in ultimii 25 de ani? Nici nu imi mai aduc aminte. Oare sa fi realizat de fiecare data ca nu sunt facut sa fiu motocilist?  Sau poate fi datorita faptului ca am realizat cat de mult risc si ca a venit timpul sa ma opresc. Sunt oare genul de persoana care intra intr-un joc de noroc si stie sa se retraga castigator? Sa fi avut un inger pazitor de fiecare data care m-a avertizat ca e timpul sa ma opresc?
Am avut perioade in ultimii ani (si cei ce ma cunost pot confirma), cand pur si simplu am zis NU motociclismului. Treceau luni in sir si nu ma urcam pe motor. Vedeam cum colegii treceau pe langa mine pe bolizi si nici macar nu intorceam capul. Pur si simplu, nu ma interesa. Cu toate astea nu a existat perioada in viata mea ca motociclist sa nu am motorul in casa. Ba mai mult decat atat, nu imi aduc aminte sa fi avut vreodata mai putin de 3 motociclete in garaj, in acelasi timp. Nu eram dispus sa le incalec dar trebuia sa le vad acolo, la locul lor. Acolo, in sufletul meu, in sufletul meu de motociclist.

* * * * * * *

Oare sa ma consider norocos ca dupa 25 de ani in sa sunt inca aici? Oare acest lucru s-a intamplat cu ajutorul meu sau a fost pur si simplu: noroc? Oare de fiecare data cand am refuzat sa urc in sa, subconstientul meu striga:……….NU! Nu azi!? Am incercat de cateva ori sa trec acel prag, acel CEVA ce ma tinea in frau pt a nu ma urca in sa. De fiecare data am avut de suferit. Pagube, trante, fracturi. Acum stiu sa-mi ascult intuitia.

Am zile cand refuz sa fiu motociclist. Refuz stiind de fapt ca …SUNT.

*** Articol scris de Oresti Marmara, publicat in majoritatea forumurilor de profil

(si nu numai) incepand cu anul 2007 si preluat de aici.

 „In memoria prietenilor ce nu mai sunt;

 Iertati-ma ca n-am stiut sa va indrum.

 Ne vom revedea – dar nu curand,

Caci inteleg ce inseamna a fi motociclist acum.”    

 

O R E S T I   M A R M A R A

1968 – 2012

43 thoughts on “Am devenit motociclist. Oare cat mai am de trait?

  1. Foarte tare….eu incerc sa fiu „the good” guy si sa-i ajut pe incepatori, prima chestie care ii zic, e sa se uite la „The cornering bible – Twist of the wrist 2”

    1. Sfatul tau este excelent.Cati se uita insa, dar mai ales cati exerseaza ce vad? Eu nu sunt un priceput si merg foarte slab, chiar dacă am acumulat kilometri… De aceea lucrurile despre care vorbesc eu cu incepatorii, atunci cand am ocazia, sunt legate de prudență, de limitele personale, de bunul simț – care deseori se dovedeste salvator. Oresti a așezat în pagină mult mai bine toate aceste lucruri. Îmi pare așa de rău că a plecat…😦

  2. Mi-a placut si m-a intristat. As fi vrut sa-l citesc acum doua saptamani si sa inteleg ca regula cea mai importanta este sa mergi in ritmul tau. Sa nu iti asumi riscuri inutile de dragul distractiei sau, stiu eu, pentru ca vrei sa impresionezi. Cand ai o varsta, impresionatul nu mai tine, nu mai e un scop.

    Adevarat, m-am gandit mult la pasager, si am decis ca, desi drumul de la serviciu acasa e scurt, sa nu iau sotia in carca cel putin un an de zile.

    E frumos sa mergi cu motocicleta, insa nu iti spune nimeni ce inseamna sa stai in spital, sa te taie doctorii sa iti puna lucrurile la loc, sa inebunesti de dureri musculare pentru ca poti sta doar pe spate, doar in fund, doar cu picioarele ridicate.
    Nu iti spune nimeni cum e cand trebnie sa-ti faci 50 de injectii singur, sa nu ti se coaguleze sangele. Nu iti spune nimeni ce inseamna recuperare de luni poate ani de zile si cat poti sa recuperezi dupa o greseala.
    Nu iti spune nimeni ca iti poti pierde jobul, pentru ca nu mergi la munca 4-5 luni, ca nu poti. Nu iti spune nimeni ca pe langa tine vor fi alti oameni care sufera: prietena, parinti, sotie, copii, alti oameni pe care nu i-ai cunoscut pana la momentul tragediei

    Mergi prudent, mergi in ritmul tau, mergi ca si cum ai fi singur. Am primit un sfat in timpul scolii, daca-mi aduc aminte: mergi ca si cum ai fi invizibil pentru cei din jurul tau. Nu-ti inchipui nicio clipa ca participantii la trafic te vad si tin cont de tine.

    Poarta echipament de protectie. Iti poti salva incheieturile, iti protejezi viata si, daca nenorocirea e sa se intample, ai multe sanse sa scapi usor. Mergi incet! Mai mult de 15-20 de minute nu ai cum sa scoti daca te grabesti. Merita sa pierzi un an pentru 20 de minute?

    Nu l-am cunoscut pe Oresti, dar cred ca asa ar trebui sa fie toti cei care au ani de alergat in spate. Nu as blama prietenii, totusi. Nu toti au calitati de indrumatori. In acelas timp, nu cred ca exista vreunul care sa te indrepte spre motoare de viteza cand tu ai doar orele de condus de la scoala.

    Sfaturile sunt bune, noua ne trebuie cap sa le urmam. Noi suntem singurii raspunzatori pentru consecintele faptelor noastre. Nimeni altcineva.

  3. SI ASA , (cu litere de tipar) , DACA ARTICOLUL AR FI FOST SCRIS , NIMENI, NU TINE CONT DE EL ,CAND SE URCA PE MOTOR…… TOTUL SE REDUCE LA …………….TOTUL SAU NIMIC ……

    Dumnezeu sa te odihnesca Oresti! Desi stiai asa de multe ,tot s-a intamplat nenorocirea …asa suntem toti, din nefericire.

    1. Stelian, articolul acesta este citit de foarte multi oameni. Sunt sigur ca o parte dintre ei tin cont de ce ne povesteste Oresti…

      Vreau sa mai punctez si ca prietenul nostru ne-a parasit in somn, NU intr-un accident moto. Tinand cont de asta, intr-un fel ai dreptate: experienta, intelepciunea, sfaturile nu-ti sunt de folos, atunci cand Cel de Sus te cheama la el…

      In rest, categoric ca NU suntem cu totii la fel si conduita responsabila nu este o raritate printre motociclisti. Iar povestea lui Oresti inseamna mult, pentru oricine care are de gand sa-si tina capul pe umeri chiar si cand il acopera cu o casca de motociclist.

  4. Radu T.
    L-am cunoscut in prima zi de scoala ….si am stat in aceiasi banca 4 ani , am fost prieteni si
    am intemeiat un mic grup infractional, apoi soarta a vrut sa ne desparta , tatal lui fotograf sportiv a cerut azil politic in Grecia si a emigrat in US. dupa putin timp si el a plecat acolo….
    dar ce este ciudat …..dupa fix 30 de ani ne-am intilnit pe strada in Bucuresti si parca nici nu trecusera anii. am strigat unul la altul……. cum dreq sa ne mai recunoastem… eram schimbati, eram barbati ……. dar noi nu…
    astazi am vrut sa-l vad si m-am dus la el la munte, stiam ca e responsabil deci nici prin gand nu mi-a trecut ca iara o sa-mi faca o figura sa ma paraseasca.
    am aflat cu amaraciune si disperare ca prietenul meu nu mai este, si nu mai este de aproape 2 ani .
    Scuzati-mi greselile gramaticale si incoerenta dar tip in felul meu de durere…..
    Ramas bun Prietene ……

  5. CHIAR TE LASA FARA CUVINTE . merg de ceva timp pe motor si trebuie sa recunosc ca multe din cele spuse le-am ignorat, …

  6. Sa iti fie tarana usoara Oreste, multumesc pentru randurile scrise!
    Atat regret ca nu le am citit mai devreme si de cateva ori cel putin!

  7. Reblogged this on Calare la plimbare and commented:
    Un articol trist dar in acelasi timp adevarat. Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva si cum spuneam in cadrul altor postari … nu va riscati viata sau viata pasagerului pentru a fi mai „smecheri” – care nu conteaza absolut pentru nimeni.

    RIP to all of you good fellas out there that passed away.

  8. Foarte bun si bine scris articolul. Desi nu sunt motociclist, ai reusit sa ma pui in pielea unui motociclist si sa ma familiriazezi in mare cu ceea ce inseamna motociclismul ca si fenomen. Nu am permis de motor desi uneori ma bate gandul sa imi fac. Articolul l-am citit integral, si cu siguranta daca vreodata voi ajunge in situatia de a avea permis pentru motor ma voi gandi la acest articol. RESPECT .

  9. Inca nu am un motor dar intentionez sa imi achizitionez unul.Dupa ce am lecturat acest articol, voi fi mult mai atent in ceea ce priveste alegerea unui motor si a asa-zisilor prieteni.Acest articol va fi ca un „Inger pazitor” pentru toti incepatorii care nu vor dori sa ajunga Donatori de Organe din primele zile de la achizitionarea ZX-6R-ului.Dumnezeu sa-l ierte!

  10. Super tare l-am citit pe nerasuflate! Am avut prieteni motociclisti care au decedat din cauza unor persoane… aflate sub influenta alcoolul si care nu au dat prioritate. Am un amic care si-a luat un R6 ca prima motocicleta imediat dupa ce a luat permisul. Nu stiu daca au citit acest articol dar la toti prietenii motociclisti le voi pasa acest articol pentru ca pe viitor sa fie mai precauti!

  11. Foarte bun articolul, l-am trimis spre citire si la persoane nemotocicliste pentru a-si face o idee cat mai realista despre ce inseamna sa fii motociclist sau pasager

  12. Inca recitesc articolul, tu stii problemele mele cu anumiti motociclisti (cei care nu stiu, nu sunt decat un degustator al problemei). Reiau articolul si o sa comentez, am trecut prin multe prin tara.

    Dumnezeu, daca exista, sa il ajute!

  13. Cu parere de rau aflu ca a mai plecat un OM.
    Sa-l ajute Dumnezeu sa-si gaseasca calea in lumina Lui.
    In ce priveste articolul,ne suna la toti.
    Toti cei care participam la trafic trebuie sa citim acest articol si sa-l bagam in memorie.Si din cind in cind sa-l recitim.
    Si as repeta ce zice prietenul tau: respectul in trafic -si nu numai- trebuie sa fie reciproc!

  14. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!😦 Îmi pare rău că trebuie să folosesc acest prea trist prilej ca să comunic motocicliştilor un mesaj. Vă respect pasiunea, dar cred că trebuie şi voi să faceţi ceva ca să ne respectaţi. În sensul că e inadmisibilă poluarea sonoră. Oricând, dar mai ales în crucea nopţii. Ştiu că voi doar folosiţi vehicolele, nu le şi produceţi. Dar eu ce vină am, să suport agresiunea? N-o suport! În rest, să fiţi sănătoşi şi să vă bucuraţi de pasiunea voastră! Fără ca prin asta să atentaţi la (viaţa şi) sănătatea altora. Prietenul vostru pierdut a fost extraordinar şi prin autoironia necruţătoare cu care evaluează un motociclist, de la volanul unui autoturism. Eu am făcut-o per pedes. În România se conduce fără regulă, fie pe patru, fie pe două roţi.

    Toate cele bune şi nu mi-o luaţi în nume de rău! Încercaţi să vă puneţi în locul unui pieton.

  15. Nu sunt motociclist, sunt un pasionat mediu si urmaresc din cand in cand MotoGP (mai rar, recunosc de cand Il Dottore nu mai e pe val). Am dat intamplator peste acest articol („Am devenit…”) urmand pe google un articol scris despre moartea lui Oresti Marmara pe un site auto pe care-l frecventez zilnic. M-a impresionat, m-a pus pe ganduri, m-a bucurat, m-a infiorat, m-a intristat..toate la un loc.

    Se pare ca un om deosebit s-a stins…Odihneasca-se in pace! Poate acolo sus exista pentru fiecare: un drum liber, intins, fara pericole – drum de care sa te poti bucura la nesfarsit….

  16. inteleg ce spuneti mai mult ca oricine. iubitul meu este mort de 6 luni.

    soferita neatenta a dat peste el. l-a luat din spate. nu avea cum sa evite. am fost la locul accidentului. urma sa ne casatorim. este vb de accidentul de pe ion ionescu de la brad. il iubesc si acum. mi-e dor si mi-e greu fara el dar am realizat ceva: ca pana si cel mai apropiat cand esti mort te uita… as dori sa vin si eu sa pot da ajutorul pe care eu nu l-am primit. dar daca nu ploua… sunt incepatoare.

    nu are rost sa spun condoleante fiindca cuvintele sunt de prisos.

  17. Ori, imi vor lipsi conversatiile lungi, legate de viata pe doua roti; despre offroad, in care vorbeai cu mare drag, poantele tale cu iz de sarcasm, dar iti promit ca la fiecare iesire/distractie, ma voi gandi la tine. Ai fost un Om vesel, un spirit liber si asa cred ca vei ramane si acolo unde ai plecat acum.

    Odihneste-te in pace, prieten drag!!

  18. Inmormantarea va avea loc Vineri 25 Mai, ora 12:00 la Cimitirul de la Balotesti. Plecarea coloanei se va face de la parcarea BricoStore Baneasa, ora de intalnire: 10:00. Sunteti bun veniti cu masinile voastre de offroad (sau cu motocicleta).

    Daca doriti sa il vizitati inainte puteti sa va duceti la Capela Parohiei Baneasa, Str. Horia Macelariu, in spatele MedLife-ului Baneasa.

    (http://www.cheiaadventurepark.ro/4x4mania/)

  19. ar fi interesant de stiut unde a fost publicat… nu de alta dar l-am citit cu mult timp in urma pe 3 site-uri de profil unde au fost postate chiar de autor. nu ne facem reclama la blog cu material luat de pe alte site-uri fara a se mentiona macar sursa. cu atat mai mult cu cat autorul, celebru printre motociclisti nu mai este printre noi…

    1. Oresti Marmara, autorul articolului -dealtfel mentionat de la bun inceput- nu a facut niciodata caz de faptul ca invataturile sale au fost preluate de-a lungul timpului si in numeroase alte locuri, nu doar pe cele trei forumuri de profil moto: pro-bike, sbz si motociclism.ro ***. Dimpotriva, cu multa modestie a acceptat (si s-a bucurat mereu) ca a putut fi de folos. Si a fost. Si este! Si cred eu ca va fi, cu cat mai multi motoristi vor citi ce a scris si se vor gandi macar la ceea ce ne-a spus… Aceasta a fost mereu bucuria lui cea mai mare, legata de aceste randuri.

      Nu am gasit o … o forma mai buna de omagiu adus lui Oresti Marmara decat acela de a republica un text ce ne-a marcat pe toti. In aceste zile (dar si in viitor) poate fi citit si pe FB si peste tot…

      Imi e imposibil sa cred ca cineva dintre cei ce au republicat acest articol, ca vreunul s-a gandit ca asta e o reclama; doar tu te-ai gandit la asta. Vigilentule.

      Am precizat acum si sursa preluarii articolului si iti multumesc ca mi-ai atras atentia.

      *** link-uri catre motociclism.ro si pro-bike sunt active in bara laterala si au fost dintotdeauna pe blogul acesta (si chiar catre sbz exista link, unde e cazul, cu toate ca latura motociclismului sportiv ma intereseaza mai putin)

      Cat despre insinuarile veninoase privind „reclama la blog”… sa-ti fie rusine. Mare rusine. Bafta.

    2. Draga Eliadar, in acest context nu este vorba nici de drepturi de autor nici de promovarea cuiva. Este vorba doar despre o lectie de viata, lectie care trebuie sa ajunga la toti amatorii de doua roti. Este vorba despre o parere pertinenta a unui om pasionat de extrem care din pacate tocmai disparut dintre noi. In concluzie draga Eliadar ( iti este rusine sa-ti spui numele ) esti un tampit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s