Acasă la Sfântul Dimitrie

Urcăm scările tăiate în peretele de calcar al canionului Rusenski Lom și ajungem la vechile chilii. Ni se arată un călugăr tinerel; vinde cruciulițe, vată cu duh de moaște și se îngrijește de lumânările acelea de lângă tabloul electric decorat cu o veioză și icoana Mântuitorului. La sosirea noastră, ședea în dosul unei tejghele ticsită cu suveniruri religioase. Textura încăperilor scobite-n piatra moale păstrează urmele de daltă, pardoselile sunt lustruite de miile de pași iar fumul incendiilor ce-au mistuit acest loc în vremuri de prigoană aproape că-l simți.

Se ajunge lesne la Basarabov, este la doar cativa km de Ruse. La poalele stâncii în care-s săpate chiliile este în plina construcție o manastire nouă. Grotele in care odinioara traiau calugarii sunt ornate cu monede îndesate in tot locul, in orice crapatura cat de mica dar si oriunde un bănuț poate sa nu cada, sunt fise. Foarte multi lei, dar fireste si leva. Ne-a cuprins si pe noi frenezia de a popula acest lacas sfant cu ochii dracului, asa ca ne-am lasat tot maruntul acolo.

La Basarabov a trait Sf. Dimitrie, ocrotitorul orasului Bucuresti – povestea acestui sfant o puteti citi in amanunt  aici. Constructiile noi nu-s agresive, desi nu de cea mai buna calitate arhitecturala. Dincolo de manastire continuă de-a lungul canionului un drum ingust, dar asfaltat si prietenos. Descoperim o mină parasita –sau poate silozuri bulgaresti cu gogosari, gogonele, castraveti… si alte intrari spre cine stie ce galerii, scobite in deal, cufundate in intunericul pamantului;  pot fi explorate cu un minim de echipament, desigur și cu permisiunea paznicilor – noi însa nu eram pregatiti pentru toate acestea asa ca am mers mai departe.

Peisajul este surprinzator: de-a lungul drumului sunt numeroase scobituri – unele la inaltimi foarte mari – facute de mana omului în pereții de piatra, impresionanți, tăiați de raul Lom. In tufele de pe margine sunt din loc in loc martisoare –daca nu stiati, au si bulgarii acest obicei, doar ca la ei snurul alb/rosu se agata-n pomi.

Dupa o vreme, ni s-a nazarit sa traversam pe celalalt mal al râului asa ca am mers printr-o iarba mare, pe un dig ce separa raul de o multime de iazuri – dealtfel, inscriptii in romana ne informeaza ca pescuitul este permis. N-am izbutit sa traversam raul cu motocicletele, era doar o punte metalica pietonala. Ca atare, ne-am intors in sat si ne-am oprit la bâlciul din centru: baloane in forma de animalutze, jucărioare chinezești si dulciuri de vanzare, lume foarte linistita si civilizata; din cand in cand mai trecea cate-un Moskvitch …

Era soare si cald, asa ca ne-am indopat si noi cu dulciuri, reflectand la diferentele dintre noi si bulgari. Bulgarii au iesit mai bine (doar în opinia mea – Eugen, tovarășul de drum, zice că nu). Apoi ne-am oprit la Ruse, de data asta la  un restaurant vegetarian (zeci de mâncaruri vegetariene in fel si chip) dar si cu chestii bune pentru de-alde noi, carnivorii, asa ca ne-am intors pe inserat…

Vezi si grotele de la Corbii de Piatra si Namaiesti