Soldatul român de la Carei îmi veghează drumul.
Iar cei maghiari mă întâmpină la Nyírbátor:
A fost ultima ieșire mai viguroasă cu mica Virago, în vara lui 2013, pe traseul http://goo.gl/maps/hgSzG cu țintă Munții Tatra. După câțiva ani, am parcurs acești munți faimoși: am povestit aici.
Acum, doar am zărit munții aceștia, de la numai câțiva kilometri; erau împachetați în nori grei, care m-au gonit la Košice. Catedrala orașului mă impresionează cu lucrătura fină – este nu doar cea mai mare din Slovacia dar și catedrala gotică cea mai estică din Europa. http://en.wikipedia.org/wiki/St._Elisabeth_Cathedral
Satele slovace au mai mereu la intrare asemenea panouri:
Am vazut și în Ungaria, asemănătoare; dar cele slovace parcă-s mai frumos lucrate. Noi, în schimb, ne mândrim cu cea mai importantă clădire secession din Satu Mare, Hotelul Dacia (fost Pannónia), medaliat cu aur la Viena în 1910 pentru frumusețea sa și astăzi în ruină. http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/blat-ruinele-hotelului-dacia-autorita-ile-se-prefac-amendeaza-milia În cursul iernii, în saloanele acestui monument istoric a nins.
Cerul senin mă îndeamnă la drum și urc în Maramureș …
.
Cobor în Cheile Turzii …
Si apoi urc iarăși, în Apuseni …
La (aproape) capătul drumului, TransAlpina îmi dăruiește liniște.
.
.
Festina Lente 
Frumos traseu! Cu cateva exceptii, am batut aceleasi carari. La Sapanta am fost prin anii1974-1975 cu expeditia „Cutezatorii”. Eram echipajul „Puii Pajurei” din Bucuresti. Traia mesterul Stan Ioan Patras. Oare cum arata astazi satul? Casele aveau toate in cerdacuri, pe rudele de lemn, invelitori frumos tesute. In cimitir este la fel de frumos? Citeam epitafurile glumete si nu imi venea sa cred ca acest loc exista cu adevarat.
Sarutmana! Satul arata banal astazi. Casele traditionale au disparut, doar grajdurile si anexele au ramas cele din lemn. Cel mai dramatic fenomen l-am intalnit la Certeze, satul este ticsit cu case de un urias prost gust si opulente (ma rog, o opulenta mai mult sperata decat izbutita), in diverse stadii de constructie, reprezentand, probabil, vigoarea financiara culeasa cu truda in strainatate. In plus, frumoasele biserici din lemn sunt eclipsate astazi de biserici mari, din beton si fara personalitate, construite de cele mai multe ori chiar langa cele traditionale. Pare-se ca acest tinut si-a pierdut echilibrul si cumpatarea, daca e sa ne luam dupa noile case, noile biserici si aerul general de neingrijire al satelor …
In dreptul intrarii la cimitir – pe o raza de 50-100 de metri – sunt tarabe cu suveniruri de vanzare, ceea ce da locului un aspect de iarmaroc. Cimitirul in sine este insa foarte frumos si cel care a preluat mestesugul lui Stan Patras pare a fi la fel de iscusit. Casa mesterului Patras poate fi acum vizitata, este un mic muzeu acolo dar eu nu l-am vizitat.
Ce-as vrea si eu sa fi vazut locurile in 1975! Toate cele bune, Roxana.
Buna si bine te-am gasit! A fost un traseu fabulos chiar daca copilul de 15 ani nu putea intelege toate minunatiile pe care le intalnea. Noi am plecat din Satu Mare – Baia Mare- Mara-Sighetu Marmatiei- Bogdan Voda – Ieud – Viseu de Sus-Moisei -Borsa- Pasul Prislop -Suceava punct final la cetate. Doua saptamani de vis, 10 copii si profesoara de geografie. Am dormit pe la internatele scoliilor prin orasele mai mari si prin caminele culturale prin sate. Am vorbit cu satenii, am colectat obiecte vechi de uz casnic si am tinut un jurnal zilnic. Fiecare aveam o sarcina de indeplinit. Expediitiile Cutezatorii se finalizau cu o expozitie in care fiecare echipaj prezenta traseul strabatut, obiectele colectate, jurnalul zilnic si cel mai bun castiga. Din pacate nu am fotografii de la Sapanta ci doar de la Moisei, Sighetul Marmatiei si cred ca de la Ieud. Poate ca am sa povestesc despre aceasta expeditie pe blog. Am inca in memorie satele cu biserici de lemn, femeile care inca spalau rufele la rau pe pietre si pastrau zestrea fetelor in „camera buna” cu icoane pictate pe lemn.
Foarte frumos ce povestesti! Cand vei scrie pe blog despre asta, te rog mult sa lasi neaaparat un link si aici, sunt sigur ca si alti cititori sunt curiosi. Saru`mana!